În al doilea război mondial, Șoseaua Olteniței ducea către un aeroport militar
Scris de Marilena, in categoriaJurnal de Berceni
În al doilea război mondial, dacă mergeai pe Șoseaua Olteniței până în Popești-Leordeni, ajungeai la aeroportul militar care apăra zona de sud a Capitalei.
Baza aeriană din Popești-Leordeni a început să funcționeze încă din 1939, pe islazul comunal, în zona unde s-a construit mai târziu Uzina de anvelope Danubiana. Localitatea constituia un obiectiv strategic și militar de prim rang, în apropierea Bucureștiului, iar personalul bazei era alcătuit din piloţi, armurieri, mecanici, navigatori, tehnicieni, radio-telegrafişti etc.
Pe atunci, o mare parte din ce înseamnă astăzi cartierul Berceni se afla în afara orașului București. Astăzi, comuna Popești-Leordeni a devenit oraș și se învecinează cu sectorul 4 al capitalei.
București Ghid oficial, 1934
Aici era sediul Grupului 6 Vânătoare, care sub conducerea căpitanului aviator Dan Vizanty, a reușit în 10 iunie 1944 să doboare în câteva minute 24 de avioane de vânătoare americane, și tot aici a funcționat prima Şcoală de Paraşutişti Militari din România.
Aeroportul militar de la Popeşti – Leordeni se afla în legătură cu postul de comandă al Aviaţiei din Balcani, de la Otopeni, purtând numele de cod “Tigru”. Comandantul era colonelul german Eduard Neumann, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare, prieten cu căpitanul Vizanty. Este memorabilă discuția dintre cei doi foști camarazi de arme, atunci când, siliți de conjunctura conflagrației, au devenit din aliați, inamici:
„Eduard Neumann: Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureştiului. Ce vei face?Dan Vizanty: Fără ezitare: ridic aviaţia de vânătoare.Eduard Neumann: Te înţeleg, fiecare cu datoria sa.Dan Vizanty: Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună.”„Comandor Dan Vizanty”, de Ana Maria Vizanty, via www.art-emis.ro
Sursa: wikipedia.org
Cu puțin timp mai înainte, însă, aerodromul militar de la Popești-Leordeni avusese un rol covârșitor în apărarea Capitalei.
În dimineața de 10 iunie 1944, la ora 8 s-a declanșat alarma de luptă: un grup de aparate de vânătoare “Lightning” se îndrepta spre Popeşti – Leordeni.
Prima escadrilă din cadrul Grupului 6 Vânătoare de la Popeşti – Leordeni a decolat după 1 minut şi 36 de secunde, urmată de restul avioanelor de pe aeroport. Ajunse la înălţimea de 1.500 m, avioanele grupului de piloţi de vânătoare au interceptat escadrilele inamice, care se îndreptau la joasă altitudine, spre instalaţiile aeroportului de la Popeşti – Leordeni, venind dinspre direcţia Est. Piloții americani s-au văzut atacaţi de aparatele I.A.R.- 80, venite în picaj, deasupra lor, cu viteze de aproape 1 000 km/h. Primul doborât a fost chiar comandantul misiunii americane, care a scăpat cu viaţă, restul echipajelor pierind. Lupta dintre avioanele bazei Grupului 6 Vânătoare şi cele aliate s-au desfăşurat pe cerul comunei Popeşti – Leordeni, la o înălţime de până la 200 de metri, sub ochii îngroziţi ai localnicilor. În numai 12 minute, cât a durat confruntarea aeriană, au fost doborâte 24 de avioane de vânătoare americane, restul au degajat şi au părăsit lupta.
Tot pe aeroportul de la Popești-Leordeni au aterizat după 23 august 1944, pentru prima dată în România, avioanele americane, deoarece aeroportul de la Pipera se afla prea aproape de trupele germane aflate în retragere, cât și de cele sovietice, care intrau în Capitală pe la Colentina.
Aeroportul militar de la Popești-Leordeni a fost desființat în 1960, iar aproximativ pe locul acestuia a fost construită Uzina de anvelope „Danubiana”.
Sursa: „Istoria Pavlichenilor din Popești-Leordeni”, de Dan Dulciu
