Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

vineri

22

iulie 2016

5

COMENTARII

Povestea Frigului de la Filaret

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

frigul de la Filaret

Cladirile care nu se vad se uita. Stiati vorba asta? Adineauri mi-a venit in minte, in timp ce cautam niscaiva informatii despre Antrepozitul Frigorifer de pe Calea Serban Voda, nr. 186-188. Am dat de imaginea de mai sus intr-o revista „Arhitectura” din anul 1924, si dupa ce-am chiuit entuziasmata ca in sfarsit vad cum aratau depozitele de la care vine numele strazii Frigului, m-am pleostit cu ochii la locomotiva care trage pufaind vagoanele incarcate. Ceva nu se leaga, m-am incruntat si-am inceput sa pun cap la cap toate partile povestii Frigului de la Filaret, impotmolindu-ma la fiecare miscare. Pentru ca antrepozitele cu pricina nu […]

marți

12

iulie 2016

5

COMENTARII

Clădirea primului Senat al României trage să moară pe Calea Șerban Vodă

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Clădirea primului Senat al României trage să moară pe Calea Șerban Vodă

În vremea de demult, când pământul pe care se întinde azi cartierul Berceni nici măcar nu făcea parte din orașul București, și însăși România modernă abia se născuse, era o casă pe Calea Șerban Vodă. Aceasta casă, căreia doar amintirea unui trecut măreț îi dă putere să reziste încă în fața ignoranței crase a statului și în fața mafiei imobiliare, a adăpostit primul Senat al țării, între 1864 și 1866.  Construită pe la 1830, casa aflată la intersecția dintre Calea Șerban Vodă și Strada Valerian Prescurea, a găzduit sub acoperișul său prima adunare a Senatului, în ziua de 6 decembrie 1864. Clădirea triunghiulară, cu […]

marți

5

iulie 2016

6

COMENTARII

Povestea celor trei fântâni din Parcul Carol

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

fântâni din Parcul Carol

Pãmântul are trei ochi in Parcul Carol, trei fântâni care au vãzut anii scurgându-se, oamenii plimbându-se si viața petrecându-se. Trei fântâni frumoase ca fiicele împãratului din povești. Cea mai veche fântână din Parcul Carol datează din anul 1870. A fost construitã pe cheltuiala primarului capitalei, Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, din cauza averii sale foarte mari.    Fântâna mijlocie, cea nici prea tânără, nici prea bătrână, a fost ridicatã în 1906, din dispoziția Ministerului Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, folosind pietre aduse din cele  mai îndepãrtate cariere din țarã.     Mezina este o superbã fântânã artezianã, inauguratã în Piata Maresal Joffre […]

marți

28

iunie 2016

4

COMENTARII

Cârciumarii și Berceniul

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

cârciumarii și Berceniul

Cârciumarii au jucat un rol foarte important în istoria incipientã a cartierului Berceni, si vã spun asta fãrã sã fi dat o raitã pe la bodegã înainte. Ba chiar am adus un prieten care sa vã confirme, un scriitor preocupat de istoria Bucureștiului și mai ales a mahalalelor, pe nume Henri Stahl. Henri Stahl a descoperit unul dintre motivele pentru care granița de sud a Bucureștilor, care era în secolul XIX în dreptul cimitirului Bellu, la Bariera Beilicului (intersectia dintre Șoseaua Viilor si Calea Serban-Vodã) s-a tot întins, ca un copil care întinde bratul dupa o bomboanã, pana la Închisoarea Vãcãresti (Piata Sudului) si chiar […]

marți

14

iunie 2016

5

COMENTARII

Cinematograful Libertății, atunci și acum

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

cinematograful Libertății prezent

Cinematograful Libertății s-a camuflat. A fost construit în anul 1914, pe strada 11 Iunie, în fața Parcului Carol, iar acum este o clădire coșcovită, părăginită, mâzgălită, veștejită, disprețuită, neglijată. Totuși, disimulează exagerat. Nimic din fațada clădirii nu amintește trecătorului că, în vremuri mai grijulii cu edificiile construite la începutul secolului XX, adăpostea un cinematograf îndrăgit. Noroc însă cu o echipă de fotografi din RDG care, în caniculara vară a anului 1956, a imortalizat în fotografia de mai jos o lume aproape neverosimilă. Îi vedem pe bucureștenii greu încercați de efectele devastatoare ale cutremurului din 1940 și de tăvălugul celui de-al doilea […]

luni

13

iunie 2016

3

COMENTARII

Cum se plimbau mahalagioaicele de altădată în cimitirul Bellu?

Scris de , in categoriaPovesti din Cimitirul Bellu, Povești din vremuri vechi

plimbare in cimitirul Bellu

„Când vin mahalagioaicele Dumineca în plimbare la Bellu, în papuci, cu scurteica roșie îmblănită cu vulpe, cu părul uns cu unt de migdale și încrețit, cu panglicuțe galbene sau roșii trecute prin cozile multe și mici, se închină cu un fior întrând în aleea largă, principală, așternută cu pietriș ce geme sub pașii grei. Apoi, dacă e doliu la poartă, se grăbesc să meargă să vadă în capelă mortul desfigurat și galben, culcat cu capul prea jos în coșciugul tare și prea strâmt. Și, după ce și-au satisfăcut bolnăvicioasa, primitiva curiozitate, se închină iarăși, zic cu convingere <Săracu’ sau Săraca> […]

joi

9

iunie 2016

6

COMENTARII

Mihail Sebastian în vizită la Arghezi, delegatul mahalalei Mărțișor

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

delegatul mahalalei Mărțișor

În mica lui mansardă din Popa Tatu, Mihail Sebastian se ridică degrabă din pat, cu câteva secunde înainte ca ceasul deșteptător să dea alarma. Se-nfige în fața calendarului de perete și zâmbește întâi din colțul gurii, apoi cu toată fața. Azi se va duce la Mărțișor, pe Dealul Piscului, undeva la marginea Bucureștiului, aproape de o răspântie cică blestemată, să-i ia interviu lui Arghezi. E nerăbdător și emoționat. Numai de n-ar scăpa vreo întrebare banală, „De ce scrieți?” sau „De unde vă inspirați?”. A auzit de la alți gazetari că maestrul Arghezi e necruțător de sarcastic. Afara, pe trotuar, stă în cumpănă. Să […]

marți

7

iunie 2016

4

COMENTARII

Povestea sectoarelor colorate ale Bucurestiului

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din vremuri vechi

sectoarele Bucureștiului harti

Ramasesem ultima, dintre toti prietenii mei, cu buletin de identitate din acela vechi, asemanator unei cartulii, cu fotografie care trebuia lipita lunar, cu paginile inmuiate de curgerea timpului si cu coperta din plastic, ornata cu abtibilduri cu pisicute. Nu l-am schimbat nici mai devreme, nici mai tarziu, ci exact atunci cand i-a venit vremea. Pana atunci am suportat cu ingaduinta toate ironiile amicilor, curiosi sa afle daca nu cumva in buletinul meu scrie ca locuiesc in Raionul Nicolae Balcescu, sau daca il am de pe vremea Sectorului Albastru. Nu ma enervam. Din contra, chiar ma bucurau referirile la trecutul Bucurestiului nostru, mai ales […]

miercuri

1

iunie 2016

4

COMENTARII

Primarul Dem Dobrescu cel rau la suflet si orasul fermecat

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

primarul Dem Dobrescu străzi București

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti; de cand facea plopul pere si rachita micsunele. De cand Bucurestiul ajunsese intr-un asemenea hal incat nimeni nu se mai incumeta sa-l oblojeasca, iar oamenilor li se parea mai simplu sa lase orasul ista de izbeliste si capitala s-o mute la Brasov. De cand anul dupa Hristos era 1929 si la carma Bucurestiului ajunsese unul, v-am mai zis de el, Dem Dobrescu. Rau om. Chiar dansul a recunoscut ca tare mai era rau la suflet. Pai, sa vedeti ce s-a apucat ticalosul sa faca, la scurta vreme dupa […]

luni

30

mai 2016

2

COMENTARII

Povestea „Puțului celor trei olteni” de la Mărțișor

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

putul celor trei olteni

Nu c-ar fi umblat căinii cu covrigi în coadă pe Dealul Piscului, dar era de vis pământul înțesat de căsuțe tărănești, care-și găsea cea mai pitorească expresie pe timp de primăvară, când locuințele și oamenii erau dezmierdați de mângâierile salcâmilor și parfumul suav al liliacului. Să fi fost fermecat tărâmul Mărțișorului, de i-a căzut pradă însuși Arghezi? Hm, chiar fermecat, nu, dar fermecător, da, fără doar și poate. Poetul s-a îndrăgostit de Mărțișor și a cumpărat, în 1926, aproape 18.000 mp în apropierea unui puț străjuit de o cruce. C-așa-i obiceiul prin părțile noastre, să sapi fântână cu apă bună și să […]