Cum arăta Calea Șerban Vodă în 1963 și cât de mult s-a degradat în ultimii ani
Scris de Marilena, in categoriaJurnal de Berceni, Povești din anii comunismului, Povești din vremuri vechi
Să ne-nțelegem, Calea Șerban Vodă are chiar și astăzi un farmec aparte, chiar dacă după ce face stânga brusc în fața Colegiului Șincai parcă se transformă într-o bătrânică puțin știrbă și cam cocârjată de necazuri. Însă felul în care arăta în urmă cu doar o jumătate de secol nu se compară cu imaginea ei actuală, asemănătoare unei zone calamitate.
Istoria Căii Șerban Vodă a fost una agitată, ce-i drept. La începutul secolului XVII, era doar un drum podit cu bârne de stejar de domnitorul Țării Românești, Radu Șerban, și pe-atunci i se spunea Podul lui Șerban Vodă. În secolul următor a devenit o stradă importantă, știută de toată lumea drept Podul Beilicului: pe aici intrau în oraș beii și alți dregătorii turci, înainte de a fi găzduiți în caravanseraiul construit de Vodă Ipsilanti în apropierea Curții Domnești.
Pe Calea Șerban Vodă a funcționat și primul senat al României, în clădirea cu formă ciudată, triunghiulară, cu câte șapte ferestre pe laturile lungi, și una la colțul dinspre stradă. Fereastra din colț se vede în ambele imagini de mai jos, pe partea dreaptă. În anii 60 arăta bine. Acum autoritățile așteaptă să se dărâme. Tot așteaptă de niște ani buni. Citiți aici mai multe despre istoria acestei clădiri din vremea lui Cuza.
Câteva sute de metri mai încolo (nu e vizibilă în fotografii) se află o casă de târgoveț veche de peste 200 de ani care, atât de firesc și în același timp atât de surprinzător pentru un oraș în care normalitatea este a ruinelor și a dezinteresului pentru trecut, se poate vizita. Citiți aici mai multe despre Casa Voina.
Calea Șerban Vodă 1963, Sursa: delcampe.net
În clădirea cu două etaje din partea stângă, colț cu strada Olimpului, a funcționat, la parter, un atelier de tâmplărie. Apoi a fost reabilitată și văduvită de vechiul ei șarm.
Construcțiile de vizavi nu au avut nici măcar norocul celorlalte. Una a fost rasă de pe fața pământului, cealaltă așteaptă ceva, dar într-o stare deplorabilă. Așa cum e normal în Bucureștiul ăsta chinuit.
Buna ziua,
Sunt impresionat despre tot ce mentioneaza istoria in privinta actualei Calea Serban Voda (pastrez actuala denumire a strazii – atat cat va mai ramane din aceasta).
Raman impresionat de relatarile dumneavoastra, de aceea este posibil sa continui cercetarile despre cladirile din zona primului arondisment al Senatului.
Cu recunostinta si speranta
Gheorghiu Mircea Cristian
Buna ziua.
Foto 1 stanga Pe colt a fost o vinarie, dupa care aprozar, Mergand spre Piata Unirii la parterul cladirii era o sifonarie, iar langa ia o mercerie.
In continuare erau camere de locuit cu intrare direct din strada.
Vis a vis pe colt ,cu geamul spart a functionat o sectie de lucratori cu handicap. Erau foarte multi. In spatele cldirii unde munceau acei oameni era un restaurant, Panciu, cu gradina si uneori cu muzica .
Clientii erau de la Electromontaj, IREB si Depoul de tamvaie toate, spre Sincai, pe partea stanga. Pe dreapta vis a vis de depou Arta Grafica.
Pe diagonala aprozarului foto 1 stanga era o cofetarie si un centru de paine.
Intersectia se numea in cartier ” la gazarie” unde se vundea petrol lampant pentru masini de gatit.
Tot in zona erau doi cizmari( unul „La „Gica” si o doamna ce facea un bors foarte bun 0,50 lei /l. Tot acolo era si frizerie.
Fara sa fiu „nostalgic” viata de atunci avea o nuanta de omenie si intelegere , care nu se poate compara cu ce este astazi.
Comoditatea dusa la extrem si snobismul este o pecingina a societatii de astazi. A avea cu orice pret,ca meriti sau nu,
(in sinea sa fiecare isi stie propria valoare) deformeaza totul.
Respect