Cum s-a rãzbunat un cârciumar pe jandarmii profitori de la secția Pieptãnari
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi
Cartierul Bellu, adicã zona cuprinsã între șoseaua Giurgiului, șoseaua Olteniței și bulevardul Constantin Brâncoveanu, avea în anul 1936:
-98 de strãzi necanalizate
-26 de strãzi nepavate sau parțial pavate
-30 de maidane pe care se aruncau gunoaie, lãturi și mortãciuni
Unul din aceste maidane, mai exact cel de pe șoseaua Oltenitei, de vis-à-vis de Cimitirul Militar, a jucat un rol important în povestea pe care urmeazã s-o citiți astãzi, o poveste de un umor amãrui relatatã de Florin Dobrescu în Biblioteca Bucureștilor.
Bunicul dumnealui, flãcãu fiind, „lucra la Tipografia Capitala, de pe strada Matei Millo, tipãrind ziarele de dimineațã, așa cã se întorcea de la slujbã la scãpãtatul zorilor, împreunã cu câțiva colegi din cartier, parcurgând distanța din centru pânã în Bellu pe jos. In drumul lor, pe calea Serban Vodã, în colțul bulevardului Pieptãnari, se afla cârciuma lui Gheorghițã Curcan, care își adãugase pe firma lui deviza preluatã de la vechiul han Tabia Ruseascã: <Aici e mai bine decât peste drum>, prãvãlia aflându-se oarecum vis-à-vis de poarta Cimitirului Bellu. Nea Gheorghițã, om în etate, îi aștepta deseori pe tinerii tipografi cu o micã gustare, binevenitã la acea orã a dimineții.
De la o vreme, în fiecare dimineațã, <La Curcan> veneau sã mãnânce câțiva gradați jandarmi, cu comisarul de la secția de Poliție, care se afla pe Pieptãnari, la doi pași. Numai cã oamenii legii mâncau gratis, de… Iar nea Gheorghițã era negustor sãrac, cum sã ținã pasul cu gusturile clienților sãi, de-acum supãrãtor de fideli? Intr-o dimineațã, intrã comisarul cu subalternii:
-Sã trãiești, nea Gheorghitã!
-Trãiți!…
-Ce ne dai azi?
-Am fripturã de gâscã pe varzã cãlitã…
-E bun, nea Gheorghițã.
Si s-au așezat la masã. In timp ce bãiatul de la prãvãlie le aduse porțiile aburind, tinerii prieteni l-au întrebat:
-Si cum faci, nea Gheorghițã, sã le dai în fiecare zi?
-De, mãi bãieți…. Am trimis un bãiat pe maidan sã ia niște gâște moarte, de i-au murit ieri lu’ Gâscãreasa… Ce cred ei, cã eu am capital? Le-am jumulit și le-am dat la cuptor…
Au râs cu toții, iar jandarmii se vedeau înãuntru, înfulecând încântați, în zgârcenia lor, de ospitalitatea gazdei. ”
Sursa: Biblioteca Bucurestilor, nr. 6, 2001-articolul „Cartierul Bellu, evolutia lucrarilor edilitare si de urbanizare”, de Florin Dobrescu
Sursa foto: „Ilustratiunea românã”, 14 iunie 1933
Așa le-ar trebui și celor din guvern și parlament, că și ei mănâncă pe degeaba!!