Dacă veneai în București, pe la începutul secolului trecut, să-ți găsești norocul, trebuia să dai viguros din coate. Străzile forfoteau de meseriași, de tâmplari, coșari, tinichigii, cizmari, de băieți deștepți și de chivuțe guralive, care se strângeau în diverse locuri cunoscute drept Bursa lucrătorilor, sau Bursa servitoarelor, precum grădina bisericii Sf. Gheorghe, și așteptau să prindă câte un angajament nu prea greu, și nici de prea mare durată, dar bine plătit. E drept, cei mai mulți erau oameni cinstiți și cu frică de dumnezeu, nu se țineau de șmecherii, din contră, munceau din greu de dimineață până seara și abia aveau ce mânca.

Alții, după cum spuneam, erau băieți deștepți.

Unii țineau locuri în tren. Se strecurau în vagoane și țineau ocupate câte locuri puteau, uneori și compartimente întregi, luând la goană pasagerii cu bilet. Apoi, când veneau călătorii întârziați, smulgeau de la ei bacșiș gras și le ofereau locurile ținute.

Prin mahalale, unde doar cu indulgență se putea spune despre drumuri că ar fi fost stricate, pentru că erau pur și simplu pline de gropi ca șvaițerul, câte un meșteșugar șmecher își făcea atelier. Unul, de prin Baicului, făcea oleacă de bani astfel, mai ales că-și numise atelierul Spitalul de urgență, și repara osii pe bandă rulantă, iar un cizmar așternea la începutul verii un strat de pietricele colțurate, numai bune ca să găurească orice tălpi, ca să nu ducă nici el lipsă, doamne ferește, de clienți.

Mai delicat acționa însă poetul care dedica volume. Omul tipărea doar coperta, cu dedicație pentru câte-un mare industriaș, băga într-însa vreun volum aiurea de la anticari și îl tapa pe bogătașul măgulit de câți bănișori putea.

Ce să-i faci, ăsta era, și poate încă este, farmecul capitalei noastre.

Dar haideți să-i vedem și noi la față pe meseriașii de demult!

 

 

 

 

 

Surse: Realitatea ilustrată 13 Februarie 1935, 20 Noiembrie 1935

băieți deștepți Bucureștiul vechi Bursa servitorilor meseriași de București pungași șmecheri de București