Povestea Bisericii Cuțitul de Argint, din Dealul Filaretului
Scris de Marilena, in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi
În Parcul Carol nu găsim doar castelul lui Vlad Țepeș, Arenele Romane, doi giganți din piatră de Rusciuk, prima stație seismică din România, casa unde s-a pregătit în secret Unirea de la 1859, fântâna lui Cantacuzino „Nababul” și fântâna Zodiac, ci și o biserică de inspirație moldovenească, cunoscută ca Biserica Cuțitul de Argint.
Biserica a fost construită în anul 1906, de Regele Carol I, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie, având ca model biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, zidită de voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt. Lăcașul de cult din Țara Românească, ridicat după asemănarea celui din Moldova, urma să întărească legăturile dintre cele două țări, iar locul nu a fost ales întâmplător lângă Arenele Romane.
Cu puțin înainte ca secolul XIX să vină peste lume, pe Dealul Filaretului, printre vii, fusese zidită o biserică mică, simplă și săracă, fără cruce și fără turlă, dar cu două cuiburi de berze, care țineau loc, prin cloncăniturile ciocurilor, de toacă. Nepictată, cu tavan din scânduri și numai cu 4 icoane pe dânsa, bisericuța a rezistat cu greu vremurilor, fiind reparată când și când, din mila credincioșilor. Lucrările pentru biserica actuală au început în toamna anului 1905, aproximativ pe locul celeilalte, și a fost sfințită în 1910. Interesant este că, în vremea aceea, strada Cuțitul de Argint nu exista ca atare, ci s-a format oarecum din unirea mai multor drumuri care treceau prin podgorii, și a fost trasată după configurația parcului.
În ce privește denumirea, „Cuțitul de Argint”, circulă câteva explicații referitoare la originea acesteia și vi le voi povesti în continuare pe cele mai întâlnite.
Prima, destul de banală, face legătura între numele bisericii și o prăvălie care ar fi existat prin apropiere, „La cuțitul de argint”. Există însă și una extrem de interesantă, relatată de Preotul Paroh Ioan Turcu, care pomenește un schit vechi (posibil prima biserică), unde era citită o rugăciune pentru sănătate, iar la sfârșitul ei, credincioșii erau atinși cu copia. Copia este un cuțitaș metalic în formă de suliță, cu vârf triunghiular și cu mâner scurt, terminat în cruce, și amintește de sulița cu care unul din soldați l-a împuns pe Mântuitorul răstignit. Se prea poate ca oamenii mulțumiți de vindecare să fi dus mai departe vestea că acolo se afla biserica unde te atingea cu acel cuțit de argint.
În curtea bisericii se află o cruce mare de piatră, sculptată cu chirilice în relief, care pare a data din a doua jumătate a secolului XVII. A fost adusă în București cu ocazia Expoziției din 1906, dar nimeni nu mai știe de unde provine de fapt.
Sursa: București, Materiale de istorie și muzeografie, 2008
www.zf.ro, Biserica Filaret, Bărbătescu Nou sau Cuțitul de Argint, de Emanuel Bădescu
www.digibuc.ro (foto)
Pana acum pentru mine reprezenta doar un punct de reper, habar n-avand ca exista atata istorie in spatele acestei biserici. Apreciez foarte mult informatia primita; este probabil cel mai bun blog de acest gen din tara, pacat ca se rezuma doar la Berceni 🙁
https://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_lui_Antonie_Vod%C4%83_Ruset
Super, mersi mult! 🙂 Acum știm și de unde vine crucea sculptată cu litere chirilice.
Eu am fost botezat la aceasta biserica in anul 1952. M-as bucura daca mi-ati spune cine a fost preot in acea vreme. Multumesc
Probabil preotul Dumitru Fecioru, un mare cărturar, teolog, dar și filolog, care a avut o vreme în grijă Biblioteca Patriarhiei Române cu toată colecția ei de cărți vechi.
Păcat. Curtea bisericii plina de castani a fost parcelară și vinduta de preoți după revoluție. Acum mergi cu mireasa printre morminte.