Eu îi ziceam „bară”, că suna mai finuț decât „bătător”. Acolo mă întâlneam cu fetele, acolo am văzut că Oliviei începuseră să-i crească smocuri de păr la subțiori, acolo-mi etalam calitățile de gimnastă ca să-l impresionez pe Florin (din păcate, nu prea îi plăceau demonstrațiile la bară fixă, el era mai fotbalist din fire).

La bara din spatele blocului se întâmplau multe lucruri. Și-n general erau bune.

———

Vara, bătătorul de covoare era băncuță. Acolo se aduna lumea să discute despre ce-au mai făcut J.R, Bobby, Sue Ellen și Pamela din Dallas, sau să stea pur și simplu la povești.

Când se terminau poveștile, începeau jocurile. Telefonul fără fir și Flori, fete și băieți, ore-ntregi, sau măcar până se făcea târziu, dar nu chiar atât de târziu încât să mă muștruluiască ai mei.

La nevoie, bătătorul de covoare se transforma în poartă pentru vreun meci de fotbal și se trăgea la sorți pentru câștigarea terenului opus.

Fetele (dar și băieții, câteodată) se atârnau ca liliecii de bara de sus și făceau tot felul de șmecherii demne de Nadia. Nu știu cum naiba, dar nici prietenele mele și nici măcar eu n-am căzut în cap de-acolo, deși am fost și încă sunt, vorba maică-mii, o natantoală.

În general e cuminte, bătătorul, nu zic nu. Dar și când îl apucă damblalele, pârdalnicul se ține dârz în calea șoferilor care mișună cu ochii cât cepele pe lângă bloc, în căutarea unui loc de parcare. Are și el, cumva, mândria lui.

Uneori, chiar se băteau covoare pe bătător. Că de-asta venise-n capitală, odată cu proaspeții bercenari crescuți prin satele mai apropiate de București. La țară, preșurile erau bătute cu osârdie, mai ales înaintea zilelor de sărbătoare, și așa aveau să facă și la oraș, că-n aspiratorul Ideal, oricât ar fi aspirat el, nu-ți puteai pune baza. Plus că nu toată lumea avea aspirator, dar covoarele trebuiau cu orice chip a-e-ri-si-te!

Acum s-a dus vremea bătătoarelor și sâmbetele în care ne trezeam în ritmuri de zbaf-zbaf, de la vecinii gospodari. Amplasarea unor bătătoare noi constituie contravenție și se sancționează cu amendă (între 300-700 de lei era prin 2014). Covoarele prăfoase fac parte din familie și trebuie să ne purtăm frumos cu ele.

Iar peste douăzeci de ani, bătătoarele de covoare –cele care vor supraviețui până atunci, vor fi artefacte istorice. Cine știe, se vor găsi poate unii care vor afirma cu hotărâre că acel cadru din țevi era de fapt un altar unde credincioșii venerau un zeu obscur, o divinitate capricioasă a covoarelor…

 

amendă bătător de covoare batator de covoare obiceiuri de cartier