Dacă veneai în București, pe la începutul secolului trecut, să-ți găsești norocul, trebuia să dai viguros din coate. Străzile forfoteau de meseriași, de tâmplari, coșari, tinichigii, cizmari, de băieți deștepți și de chivuțe guralive, care se strângeau în diverse locuri cunoscute drept Bursa lucrătorilor, sau Bursa servitoarelor, precum grădina bisericii Sf. Gheorghe, și așteptau să prindă câte un angajament nu prea greu, și nici de prea mare durată, dar bine plătit. E drept, cei mai mulți erau oameni cinstiți și cu frică de dumnezeu, nu se țineau de șmecherii, din contră, munceau din greu de dimineață până seara și abia […]