Cat de mica sa fi fost oare cand am intalnit prima poveste? Poate cat un pitic fermecat, cat o ratusca mai mare sau cat un pui de urs, cam pe-acolo. M-am imprietenit atat de bine cu povestile, incat si acum obisnuiesc sa-mi petrec aproape tot timpul in compania lor, sa le vizitez in librarii si biblioteci, sa le iau la mine acasa, sa vorbesc oamenilor despre ele, ce sa mai incoace si-ncolo, facem o gramada de lucruri impreuna. Iar cand povestile dau o petrecere care dureaza 5 zile, la care sunt invitati toti prietenii lor, nu-mi ramane alta cale decat sa […]