Adicã demult, când Bucureștii erau gãlãgioși și spornici, strânși unii-ntr-altii ca foile pe ceapã, împlinindu-se și împestritându-se întruna. Era vremea breslelor, a mesteșugarilor și a micilor negutãtori, a bragagiilor, sacagiilor, cãldãrarilor, cãrãmidarilor, pieptãnarilor, cojocarilor, geamgiilor, blãnarilor, șelarilor, șepcarilor, tãbãcarilor, gãitãnarilor, cavafilor, zlãtarilor și a altor meseriași care colorau, cu marfa și strigãtele lor, ulitele mahalalelor bucureștene. Credeti cumva cã mahalaua Serban-Vodã, din care ne-am tras și noi, bercenarii, cartierul în josul hãrtii, a fost ocolitã de dânșii? Nicidecum. Vã invit într-o micã vizitã prin mahalaua de altãdatã, de undeva de la încheietura dintre secolele XIX si XX, înhãmând la trãsura imaginatiei câteva […]