Am un balcon miraculos, in care traiesc sapte gardenii rotofeie si o plasmuire plapanda a vremii de demult, a vremii Mandravelei. Gardeniile traiesc in voia lor, nu stiu de unde fac rost de apa, eu mai uit sa le stropesc, ma iau cu altele, caci din balconul meu se vede intersectia Piata Sudului si ma pierd in ganduri. Asta mi-e obiceiul, n-am ce-i face, daca apuc sa bag nasul in carti vechi, acolo ramane si nas, acolo se duc si ochii, d-apai mintea si imediat sufletul dupa dansa. Cum o fi fost la hanul Mandravelei, acum vreo suta de ani? Eu imi imaginez asa. […]