Pe când facea plopu’ pere si vreo 90 de strãzi din Cãtunul Bellu n-aveau canalizare, o idee mãreațã, înaltã de cam 100 de metri, s-a nãscut în Cetatea lui Bucur: sã se construiascã un deal în Capitalã. Bucurestiul, nu-i vorbã, avea niscai dealuri, dar mititele. Cu sigurantã duceam lipsa unui deal în toatã firea. Scria în 1937 „Gazeta municipalã”, un „sãptãmânal de educatie si criticã edilitarã” al perioadei interbelice, aflat sub conducerea esteticianului Mihail Dragomirescu, cã: Una din scãderile peisajului bucurestean este, fãrã îndoialã, lipsa accidentelor mari de teren, a dealurilor. Asa numitele dealuri ale Mitropoliei, Pandurilor, Spirei, Piscului, sunt […]