Hanurile bucureștene, construite după modelul mănăstirilor catolice, reprezentau adevărate fortărețe ale comerțului. Pivnițele lor erau cele mai bune locuri pentru a ascunde documente, bani și alte valori, însuși domnitorul și boierii apelând deseori, în situații grele, la aceste tainițe. De regulă, hanurile vechi aveau în mijloc o curte mare împrejumuită de ziduri înalte și groase ce serveau pentru apărarea hanului, existând o singură intrare care în timpul nopții era închisă printr-o mare ușă de stejar, ferecată. Nu toate hanurile erau la fel. Se împărțeau chiar în trei categorii, astfel: Hanurile de rangul întâi, construite de domnitori, se distingeau de celelalte […]