Trecuse deja aproape un secol de când baronul Barbu Bellu își donase livada cu pomi exotici, de prin meleagurile lui soare-răsare, portocali, naramzi (tot portocali, dar cu fructe stacojii), lămâi și chitri (tot rude cu citrice, dar cu fructele mai puțin acre decât lămâile), orașului București, spre a servi înființării celui mai mare cimitir din Țara Românească, atunci când a fost realizată harta de mai jos. Planul „Unirea”, Municipiul București și împrejurimile, ediția XIV Era anul 1943, iar generalul Teodorescu și Institutul Cartografic „Unirea” au pus la dispoziția publicului acest plan al orașului (din care am extras fragmentul care ne […]