În 1919, părintele urbanismului românesc, ing. Cincinat Sfințescu, publica un „Studiu asupra planului general de sistematizare al Capitalei, urmat de un anteproect de lege asupra stabilirei, construirei, desvoltărei și sistematizărei comunelor”.  În această lucrare erau tratate pe larg două chestiuni: delimitarea orașului și specializarea cartierelor. Delimitarea orașului era mai problematică tocmai în zona de sud, „în dreptul aglomerației Pieptănari și comuna suburbană Șerban Vodă”. Casele se înmulțiseră exagerat înspre sud, însă nu putea fi cuprinsă întreaga zonă în perimetrul urban pentru că acest lucru ar fi încărcat prea tare sarcinile Capitalei. De aceea, în 1926, „Legea pentru organizarea administrației comunale […]