În spatele Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti” (care găzduia pe vremuri Școala Ortodoxă de fete) se întindea prin secolul XIX o grădină mare, căreia i se spunea „La șapte nuci”. Din ea s-au tras trei grădini-restaurant de care știa tot Bucureștiul: Pariziana, Luzana, și vizavi, celebra Leul și Cârnatul. De ce Leul și Cârnatul? Simplu, pentru că atât costa un patrician (după cum botezase publicistul Nicolae T. Orășanu cârnații trași în mațe, spre deosebire de cei fără mațe, pe care i-a nășit dându-le denumirea de mititei), un leu. La Leul și Cârnatul, carevasăzică, se mânca și se bea bine […]