A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi, nu s-ar povesti, pe când în vechea Manastire Vãcãreşti ispãșeau pedepse deținuții, pe Valea Plângerii viermuiau șobolanii și nevoiașii forfoteau prin gunoaie, iar la Crematoriul Cenusa cei incinerați aveau dreptul doar la o slujbã înregistratã pe plãci de gramofon, au fost, mai bine zis, în cãușul format de Splaiul Unirii, Calea Vãcãreşti, Șoseaua Olteniței și Șoseaua Vitan Bîrzești, niște oameni împroprietãriți de regele Ferdinand, dupã primul rãzboi mondial. Cum arăta zona Parcul Natural Văcărești înaintea expropierii Traiul pe acel pãmânt din poala Bucureștiului, unde grãdinile de zarzavat dãdeau rod bun, iar bãlțile alimentate din izvoare subterane ascundeau […]