Am citit deunăzi un articol apetisant din Realitatea ilustrata, în care străzile Bucureștiului din 1935 erau lăudate pentru belșugul cu care întâmpinau trecătorii înfometați sau sătui, deopotrivă. În acele vremuri se pare că nici nu era nevoie să intri în restaurant ca să te ospătezi, pentru că găseai de toate „la botul calului”, de la țuiculiță la pește, mititei aromați și deserturi care-ți lăsau gura apă și mai multe nu. „Chioșcurile și rafturile cu fructe de pe străzi sunt de-o bogăție neasemuită. Sute de varietăți de pepeni galbeni, zeci de varietăți de pepeni verzi, pe care omul de pe stradă […]