Acum zona, din păcate, nu este foarte sigură, sunt niște haite de câini comunitari care trebuie relocate, sunt niște deșeuri de construcții, periculoase, chiar în vechile poteci, vechile străzi, calci pe o piatră, poți să-ți scrântești glezna. Mai sunt niște puțuri descoperite unde herpetofauna cade, de exemplu, trebuie să acoperim zonele astea și să le integrăm pe urmă în circuit.[…]

Acum, zona este păzită?

În momentul de față, primăria s-a oferit să asigure paza, însă la ora actuală asociația patrulează 0 dată la 2-3 zile, dar pază cu punct de observație nu există. 

Cum ar trebui să arate paza?

Noi, ca administrație, o s-o rezolvăm prin rangeri, biologi care, patrulând și văzând dinamica faunei, vor putea discuta și cu un om cu intenții mai puțin prietenoase, spre a-l determina să părăsească incinta parcului și să renunțe la activitățile periculoase. […] Nu vrem să facem poliție. […] Baza cred că va fi comunicarea. 

Va exista o zonă strict pentru cercetări, unde publicul nu va avea acces? 

Din păcate, trebuie să limităm accesul în anumite zone. 

Cum veți evita riscul de a transforma parcul într-o regiune comercială? 

Legea este foarte clară și singurele construcții posibile vor fi doar cele pentru vizitare, observare și fotografiere. În anumite zone putem amenaja locuri de odihnă, piste pentru biciclete, un mic loc de joacă pentru copii. Nu vor fi magazine, terase, cafenele. Modelul nostru este o rezervatie din Londra, London Wetline Center, care atrage câteva sute de mii de turiști pe an.[…] Nici acolo nu există magazine, terase, lucruri de genul ăsta. 

Dacă primăria vă propune un lucru nesustenabil din punct de vedere al mediului, cine are ultimul cuvânt?

Consiliul științific va aproba, sau nu, în funcție de impactul pe care o acțiune preconizată îl poate avea. Lucrurile sunt foarte sensibile, chiar dacă e vorba de o bancă sau de mutat două lemne. Însă pietrele mutate pot avea o biocenoză extrem de interesantă, sub o piatră poate să depună ouăle o șopârlă, sub cealaltă o țestoasă intră să hiberneze și face asta de 20 de ani. Așa funcționează ecosistemul. Mutând acele două zone aparent neinteresante ai destabilizat o parte din populație. 

Cum au ajuns aceste specii la Văcărești?

Pe vremuri acolo era o mlaștină, o zonă inundabilă a Dâmboviței, care înainte de a fi canalizată avea o faună destul de bogată. […] O parte erau deja, însă în momentul în care a fost betonată zona au rezistat mici nuclee populaționale. Vulpile, de exemplu, au venit din zona serelor, pe Dâmbovița. Vidrele, deasemenea, au venit din zona pădurii și lacului Cernica. Bizamul a scăpat cândva din niște ferme de producere a blănurilor și s-a refugiat în primul loc de apă pe care l-a văzut. […] La marginea Bucureștiului avem încă vreo două-trei specii de șerpi despre care vă pot spune acum în premieră că se apropie de Văcărești. În cartierul Berceni, de-a lungul Dâmboviței și înspre zona centrelor comerciale, avem niște specii de șerpi care, în general, se văd  în Dobrogea.

 

 

amenajare parc natural Văcărești Asociatia Parcul Natural Vacaresti cartierul Berceni Dambovita Parcul Natural Vacaresti rangeri în Parcul Natural Văcărești speciile din parcul Văcărești