Bacovia n-a iubit Bucureştiul, dar era mulţumit de cãsuţa sa de pe strada Frãsinetului, numãrul 63, din mahalaua Șerban-Vodã, unde se mutase în 1933. La doi paşi de Cimitirul Bellu, înconjuratã de noroaie si bãlţi fetide ignorate de autoritãţi, casa avea doar trei camere sãrãcãcioase – suficiente pentru un poet al deznãdejdii cãruia îi plãcea sã rãmânã singur, în beznã, şi sã asculte melodii la un aparat vechi de radio. Cumva, din cuvintele soţiei Agatha, redate de Niculae Gheran în „Arta de a fi pãgubaş”, am putea crede cã tot ce mai stãtea în calea renovãrii clãdirii era… viaţa poetului.

„Vorbãreaţã, doamna Agatha se scuza întruna de zugrãveala fumegitã a casei, de vopseaua scorojitã a ferestrelor şi, în general, de şubrezenia întregii clãdiri. Din când în când, îndrepta degetul spre soţul ei, întins piele si os pe o sofa, incapabil sã rosteascã un cuvânt. Doar ochii îi rãmãseserã treji, aprinşi ca jeraticul. 

-Dupa ce n-o sã mai fie, o sã fac curãţenie generalã, cã de ani de zile tot amân sã vãruiesc, sã revãd instalaţia, cã acum crapã ţevile si ne lasã curentul când ţi-e lumea mai dragã.

Mã uitam pe furiş la Bacovia, cu capul sprijinit în gaura unui perete, fãcutã de el pe nesimţite de-a lungul timpului.”

Oricat de cinice ar pãrea cuvintele Agathei, numeroasele sacrificii dedicate poetului care trebuia sã-şi îndeplineascã menirea sunt dovezi de netãgãduit ale iubirii pe care i-a purtat-o. Profesoarã de limba românã şi poetã, la rândul ei, Agatha Grigorescu-Bacovia a publicat numeroase volume de poezie, versurile sale chiar inspirând Margaretei Pâslaru un cântec:

Locuinţa, realizatã în stil vagon, a fost construitã cu ajutorul unui împrumut fãcut de Agatha la Casa Corpului Didactic. Dupã moartea lui Bacovia, în ziua de 22 mai 1957, Agatha a renovat casa, apoi a oferit-o prin donaţie statului român, care a acceptat-o de formã, întreţinerea patrimoniului rãmânând exclusiv în grija Agathei şi a fiului Gabriel.

Muzeul Memorial a luat naştere abia în 1966, devenind primul muzeu de scriitor din cartierul Berceni (Casa Memoriala a lui Arghezi a fost înfiinţatã mai târziu, în 1974).

„Căsuță dragă din Frăsinet,

Nu mai e blîndul meu poet!

Ne-a părăsit pe amîndouă,

Și ochii ne sunt numai rouă.”

   (Căsuța noastră – Agatha Grigorescu-Bacovia)

Casa Memorialã „George si Agatha Bacovia” se aflã pe strada George Bacovia (fostã Frãsinetului), nr. 63, şi o puteţi vizita de marţi pânã duminicã, între orele 9 şi 17 (programul de iarnã). 

 

 

Agatha Grigorescu-Bacovia casa memoriala Bacovia din Berceni George Bacovia muzee din Berceni Muzeul Memorial George si Agatha Bacovia