Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

miercuri

16

noiembrie 2016

4

COMENTARII

Curiozitãțile Crematoriului „Cenușa” din Parcul Tineretului

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povesti din Berceni

crematoriu
Transmite povestea mai departe...

Suit pe coama dealului care domina fosta Vale a Plângerii, pe locurile unde cândva se veseleau bucureștenii în viile grãdinii Oracici (cunoscutã si ca Trocadero), Crematoriul „Cenușa” trezește și astãzi fiori trecãtorilor, chiar dacã este nefuncțional. O construcție magnificã, ascunsã în spatele unei perdele de copaci, Crematoriul a fost realizat, ca o premierã europeanã, într-un stil eclectic, cu elemente de inspirație bizantină, siriană și egipteană, dupã un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Lucrarea a început în 1925, iar în 1927 a fost terminatã la roșu, apoi reluatã în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu. Inaugurarea a avut însã loc în 1928, odatã cu incinerarea unei femei de 40 de ani, Profira Fieraru.

Sursa stanga:Realitatea ilustrată 3 decembrie 1931 Sursa dreapta: Ilustratiunea romana, 9 noiembrie 1932

Sursa stanga:Realitatea ilustrată 3 decembrie 1931
Sursa dreapta: Ilustratiunea romana, 9 noiembrie 1932

 

  • Pentru cei cãrora le fac plãcere plimbãrile prin Cimitirul Bellu, faptul cã Mausoleul Cantacuzino seamãnã cu Crematoriul „Cenușa” e cu siguranțã deja cunoscut. Într-adevãr, mausoleul arhitectului Ion Mincu a reprezentat sursa de inspirație pentru edificiul nu mai puțin sumbru din apropiere.
Sursa stanga: revista "Arhitectura", 1916 Sursa dreapta: Wikipedia

Sursa stanga: revista „Arhitectura”, 1916
Sursa dreapta: Wikipedia

 

  • La inaugurarea Crematoriului, Biserica Ortodoxã a respins vehement orice asistențã religioasã pentru cei incinerați. Astfel, slujbele erau transmise de pe plãci de gramofon.

 

  • În spatele Crematoriului, în perioada interbelicã, se gãsea o… gradinã de zarzavat.
Sursa: Realitatea ilustrată 05, nr. 253, 3 decembrie 1931

Sursa: Realitatea ilustrată 05, nr. 253, 3 decembrie 1931

  • Se spune cã la Crematoriul de lângã mlaștina Cocioc ar fi fost incinerat generalul Antonescu, mai mulți legionari din perioada interbelicã și Anna Pauker, în perioada comunistã.

 

  • Crematoriul „Cenușa” este legat de Operațiunea Trandafirul, din timpul Revolutiei din 1989, când 43 de persoane ucise la Timișoara au fost aduse la București și incinerate, cenușa fiind apoi aruncatã.

 

  • Existã teorii, încurajate și de paza permanentã a Crematoriului, precum și de interdicția de a fotografia clãdirea, cã ar masca intrarea într-o veche rețea de galerii subterane prin care se poate merge cu mașina.

 

  • Intrarea principalã, flancatã de douã statui, este extrem de incitanta pentru vânãtorii de mistere și conspirații, datoritã unor elemente aparent de inspirație ocultã: ochiul atoatevãzãtor, cadrul ușii decorat cu frunze de salcâm (simbolul speranței) și perechea statuarã. Cele douã sculpturi reprezentând Durerea si Nadejdea, au fost realizate de sculptorul Ioan Iordãnescu, între 1930-1934.

intrarecrematoriu

  • În 2008, Crematoriul „Cenusa” a fost în pericol de a fi dãrâmat, din cauza unei propuneri a Academiei Române de a înființa pe Dealul Piscului Panteonul Național al României, o „instituție monumentală” destinată personalităților din viața cultural-știintifică a țării.

Surse:wikimapia.org, ro.wikipedia.org

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. Anca Velicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *