Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

miercuri

16

noiembrie 2016

4

COMENTARII

Curiozitãțile Crematoriului „Cenușa” din Parcul Tineretului

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din anii comunismului, Povesti din Berceni, Povești din Tineretului, Povești din vremuri vechi

Transmite povestea mai departe...

Suit pe coama dealului care domina fosta Vale a Plângerii, pe locurile unde cândva se veseleau bucureștenii în viile grãdinii Oracici (cunoscutã si ca Trocadero), Crematoriul „Cenușa” trezește și astãzi fiori trecãtorilor, chiar dacã este nefuncțional. O construcție magnificã, ascunsã în spatele unei perdele de copaci, Crematoriul a fost realizat, ca o premierã europeanã, într-un stil eclectic, cu elemente de inspirație bizantină, siriană și egipteană, dupã un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Lucrarea a început în 1925, iar în 1927 a fost terminatã la roșu, apoi reluatã în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu. Inaugurarea a avut însã loc în 1928, odatã cu incinerarea unei femei de 40 de ani, Profira Fieraru.

Sursa stanga:Realitatea ilustrată 3 decembrie 1931 Sursa dreapta: Ilustratiunea romana, 9 noiembrie 1932

Sursa stanga:Realitatea ilustrată 3 decembrie 1931
Sursa dreapta: Ilustratiunea romana, 9 noiembrie 1932

 

  • Pentru cei cãrora le fac plãcere plimbãrile prin Cimitirul Bellu, faptul cã Mausoleul Cantacuzino seamãnã cu Crematoriul „Cenușa” e cu siguranțã deja cunoscut. Într-adevãr, mausoleul arhitectului Ion Mincu a reprezentat sursa de inspirație pentru edificiul nu mai puțin sumbru din apropiere.
Sursa stanga: revista "Arhitectura", 1916 Sursa dreapta: Wikipedia

Sursa stanga: revista „Arhitectura”, 1916
Sursa dreapta: Wikipedia

 

  • La inaugurarea Crematoriului, Biserica Ortodoxã a respins vehement orice asistențã religioasã pentru cei incinerați. Astfel, slujbele erau transmise de pe plãci de gramofon.

 

  • În spatele Crematoriului, în perioada interbelicã, se gãsea o… gradinã de zarzavat.
Sursa: Realitatea ilustrată 05, nr. 253, 3 decembrie 1931

Sursa: Realitatea ilustrată 05, nr. 253, 3 decembrie 1931

  • Se spune cã la Crematoriul de lângã mlaștina Cocioc ar fi fost incinerat generalul Antonescu, mai mulți legionari din perioada interbelicã și Anna Pauker, în perioada comunistã.

 

  • Crematoriul „Cenușa” este legat de Operațiunea Trandafirul, din timpul Revolutiei din 1989, când 43 de persoane ucise la Timișoara au fost aduse la București și incinerate, cenușa fiind apoi aruncatã.

 

  • Existã teorii, încurajate și de paza permanentã a Crematoriului, precum și de interdicția de a fotografia clãdirea, cã ar masca intrarea într-o veche rețea de galerii subterane prin care se poate merge cu mașina.

 

  • Intrarea principalã, flancatã de douã statui, este extrem de incitanta pentru vânãtorii de mistere și conspirații, datoritã unor elemente aparent de inspirație ocultã: ochiul atoatevãzãtor, cadrul ușii decorat cu frunze de salcâm (simbolul speranței) și perechea statuarã. Cele douã sculpturi reprezentând Durerea si Nadejdea, au fost realizate de sculptorul Ioan Iordãnescu, între 1930-1934.

intrarecrematoriu

  • În 2008, Crematoriul „Cenusa” a fost în pericol de a fi dãrâmat, din cauza unei propuneri a Academiei Române de a înființa pe Dealul Piscului Panteonul Național al României, o „instituție monumentală” destinată personalităților din viața cultural-știintifică a țării.

Surse:wikimapia.org, ro.wikipedia.org

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. Anca Velicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *