Pe la începutul secolului XX, prin casele de la marginea Bucureștiului călca apăsat tuberculoza, îmbolnăvind de moarte familii întregi. Așa stăteau, de exemplu, lucrurile în mahalaua Vitanului, unde directorul unei școli primare afirma, în anul 1934, că 30% din copii erau tuberculoși. Situația era atât de gravă încât, în unele case, nu doar toți copiii, ci tot restul familiei suferea de această boală, letală în condițiile mai mult decât precare ale comunelor mărginașe ale capitalei.

Dacă ați fi vizitat Vitanul atunci, ați fi putut vedea ulițe strâmte, pe unde nu puteau trece mai mult de trei oameni alăturați, latrine primitive care dădeau înspre ulițe, muscăraie, prăfăraie și case clădite din bârne, lipite cu pământ, îngrămădite unele-ntr-altele. Când murea cineva, din lipsă de loc, era lăsat prin curte, la vedere pentru toți copiii din mahala, care se-mbolnăveau și ei degrabă astfel, de nu or fi fost deja.

Undeva, în vale, era un puț cu cumpănă și apă rea de băut, iar pe maidane cloceau bălți cu apă verde, puturoasă. Într-o zi, au adus o cișmea de apă în Vitan, ca să nu se mai spurce lumea cu apele murdare venite din deal, pe unde erau latrinele Dudeștiului. S-a adunat lumea în jurul ei ca la urs, și numai bine c-au apucat s-o vadă, că a doua zi s-a stricat, plesnind iar pe la crăpăturile abia date cu un strat de vopsea.

Boala este provocată de un bacil (Mycobacterium tuberculosis) care afectează cel mai des plămânii, și este foarte contagioasă, răspândindu-se prin aer, de la o persoană la alta. Abia la sfârșitul anilor 40 au fost descoperite antibioticele pentru tuberculoză, iar în perioada regimului comunist numărul de îmbolnăviri a scăzut foarte mult în țara noastră, datorită implementării unei infrastructuri eficiente. Acum avem însă cel mai mare număr de bolnavi de TBC rezistent din Europa.

 

Sursa info și foto: „Realitatea ilustrată”, 12 august 1934

bolnavii de TBC mahalaua Vitanului școala din Vitan tuberculoza tuberculoza în Vitan Vitan