Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

mlastina Cocioc Archive

marți

10

ianuarie 2017

4

COMENTARII

Să vezi și să nu crezi: în cartierul Berceni a existat o stațiune de schi!

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din vremuri vechi

Pentru că pământurile pe care se-ntinde astăzi cartierul Berceni au avut dintotdeauna un farmec aparte, nu cred că e o surpriză pentru nimeni faptul că aici, în marginea capitalei noastre din mijlocul câmpiei, a funcționat în perioada interbelică o stațiune de schi. În locul Parcului Tineretului, care a fost inaugurat în 1974, exista, la începutul secolului XX, groapa de gunoi Valea Plângerii, o mlaștină acoperită cu felurite mizerii, prin care mișunau nevoiașii mahalalelor. Oasele putrede, cioburile de sticlă, câinii morți și cărțile tuberculoșilor deveneau adevărate comori în mâinile amărâților care-și duceau traiul printre gunoaiele de lângă cimitirul Bellu. Nu e de mirare că o […]

miercuri

10

august 2016

1

COMENTARII

Poveștile din Valea Plângerii

Scris de , in categoriaPovești din Tineretului, Povești din vremuri vechi

Sunt atat de multe de spus despre Valea Plângerii, transformatã în urmã cu câteva decenii în Parcul Tineretului, încât va trebui sã le povestesc pe rând ca sã nu fac un talmeș-balmeș din cea mai fascinantã istorie petrecutã pe pãmânturile Berceniului. Haideti sã vedem mai întâi cum apãrea Valea Plângerii în ghidul capitalei publicat de V. Miorini, în jurul anului 1923: Legenda Vãii Plângerii Demult de tot exista pe locul Vãii Plângerii o mãnãstire, si lângã mãnãstire un sãtuc. Intr-o noapte, pãmântul s-a cutremurat si s-a deschis, trãgând în adâncurile sale atât lãcașul sfânt, cât și mica așezare, nemailãsând nicio speranta […]

vineri

10

iunie 2016

9

COMENTARII

Masina misterioasa de la Crematoriul Cenusa

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din Tineretului

    Prin 2000 facusem sedinta foto la crematoriu, doua pustoaice rebele cocotate pe coloanele din spate, imbracate in negru, absente de la ora de fizica si adulmecand curioase aerul sinistru al cladirii. -Cand ma fac mare si mor, vreau sa fiu incinerata! i-am adus la cunostinta Laurei Balaurei, care se chinuia sa prinda in cadru si cupola maiestuosului monument. Eu incercam sa imi confectionez o uitatura crancena, ca sa fiu in ton cu infatisarea aspra a Crematoriului, ma mutam de colo-colo, ba pe trepte, ba sprijinind ganditoare zidul. Ne-am pozat pe rand si am plecat chicotind. Cand am luat pozele […]