Care era jocul preferat în copilãrie?
Scris de Marilena, in categoriaCopilaria in Berceni
-Maaaaaama lu’ Marilenaaaa?! O lãsați pe Marilena la joacã?
Maicã-mea se gândea profund, îmi verifica temele, strâmba din nas, mã punea sã-mi iau fustițã în loc de pantaloni scurți- doar eram fetițã, și mã anunța cã dacã nu-s înapoi acas’ la ora opt, altãdatã nu mai am voie la joacã. Bineînțeles cã se fãcea nouã, ba chiar zece, rãcneam spre balconul meu cã numaidecât vin, imediat ce ajung campioana blocului la badminton.
Pentru cã jucam badminton pe stradã, în fața blocului. Atunci puteam face asta, masinile treceau rar, foarte rar, iar când vedeam cã se apropie vreuna strigam simplu „Mașinaaaa”, si opream jocul pânã trecea. Badmintonul era aproape singurul joc la care eram bunã, cu adevãrat bunã. Nu-mi plãcea V-ați ascunselea, iar regulile de la Frunza sau Ţãrile nu le-am înțeles niciodatã. Leapșa mã prinsese destul de tare, mai ales când aveam ocazia sã-l alerg pe vecinul acela slãbuț și brunet, pe care nu mai știu cum îl chema, dar sigur era bãiatul visurilor mele printr-a treia.
La Ţarã, țarã, vrem ostași eram un mic fenomen, dar m-a vãzut tata spulberând doi puști, m-a anunțat cu voce gravã cã este un joc teribil de periculos și va sta cu ochii pe mine. Iar pânã mi-am pierdut mingea (a se citi „dat-o la schimb pentru patru numere din revista Mickey Mouse”), îmi mai plãcea sã bag spaima-n rațe, la Rațele și vânãtorii.
Badmintonul și gimnastica la bãtãtorul de covoare, astea erau cu adevãrat jocurile mele preferate. La bãtãtor evoluam cu o grație desãvârșitã, dar asta numai pentru cã „aparatul” era în spatele blocului, iar noi aveam balconul „pe fațã”. Sã fi vãzut ai mei ce tsukahara grațioasã executam printre tomberoane, la bara unsuroasã de pe care, ha! nu alunecau mâinile prea tare dacã le pudram înainte cu praf (cum de unde praf, de pe jos, praf adevãrat, de Berceni!), cred cã primeam urgent interdicție la bãtãtor și rãmâneam cu un singur joc preferat.
Asa, mãcar au fost douã.
Toate jocurile amintite de tine au fost jocurile copilariei mele, mi-ar placea sa imi vad copii jucandu-se cum ne jucam noi dar din pacate ei nu mai stiu ce inseamna sa te bucuri de copilarie din cauza tehnologiei.
Pe langa cele enumerate de tine : miutele pe strada sau maidan, pac-pac (inclusiv cu tevi dotate cu cornete) , sotronul, castelul, ping-pong, „olimpiada” ( organizam ad-hoc alegari, lupte, box ; castigatorii primeau „medalii ” din plastic luate de la gatul papusilor „aradeanca” si mergeau acasa mandrii dar cu zone vinetii care se vindecau destul de repede). Mai taziu, portofelul (se juca „pe lame de” ciunga”/ „surprize”) sau”gropita” (cu capace de bere turtite / monede) ….astea-mi vin in minte acum, mai sunt multe altele.
Intre timp mi-am mai adus aminte cateva : tzurca, capra, lapte-gros, elasticul (fetele), verde-stop, cazematele (iarna), fete-filme sau baieti.., SAH (se juca foarte mult atunci), plimbarile in grup cu „Pegas”-urile, razboiul / luptele (inspirate din filmele istorice gen „Columna” sau „Dacii”).
sa le luam pe rand … ping-pong … erau niste mese din beton la „capatul masinilor” insa nu prea aveai loc asa ca tatal unui prieten ne-a facut o masa in spatele blocului. Nu a tinut mult, le deranja pe babele de la parter asa ca masa a disparut intr-o noapte.
cartonase… din cutii de chibrituri
capace… cu capace de bere batute pana deveneau plate
lapte gros
jocuri de societate : whist, macao sau poker pe hartii de ciunga
De acasa pana la scoala faceam maxim 5 minute, plecam pe usa cand auzeam clopotelul (soneria
) de intrarea elevilor si ajungeam inainte de intrarea profesorilor. De la scoala pana acasa faceam 2 ore, inevitabil ne opream intre blocuri si o puneam de miuta, portile fiind facute din ghiozdane si haine… ce vremuri frumoase…
PS stateam in O3 (pentru cunoscatori ). :)))
imi lasa si mie un joc cv din copilarie