Clădirea primului Senat al României trage să moară pe Calea Șerban Vodă
Scris de Marilena, in categoriaPovești din vremuri vechi
În vremea de demult, când pământul pe care se întinde azi cartierul Berceni nici măcar nu făcea parte din orașul București, și însăși România modernă abia se născuse, era o casă pe Calea Șerban Vodă.
Aceasta casă, căreia doar amintirea unui trecut măreț îi dă putere să reziste încă în fața ignoranței crase a statului și în fața mafiei imobiliare, a adăpostit primul Senat al țării, între 1864 și 1866.
Construită pe la 1830, casa aflată la intersecția dintre Calea Șerban Vodă și Strada Valerian Prescurea, a găzduit sub acoperișul său prima adunare a Senatului, în ziua de 6 decembrie 1864. Clădirea triunghiulară, cu subsol labirintic și parter, fiecare cu câte șapte ferestre pe laturi și cu o fereastră mare pe colț, a fost construită de Sperie-Pește, un negustor de pește înstărit, iar terenul pe care a ridicat-o aparținuse unui ofițer al armatei țariste, pe nume Mustakov.
Casa a fost cumparată sau închiriată de stat după ce, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a constituit Corpul Ponderator – Senatul, a doua cameră parlamentară, alcătuit din capi ai bisericii și ai unor autorități publice și din membri numiți de domnitor.
La prima ședință a proaspătului Senat, parterul a fost transformat în amfiteatru, iar primii senatori ai României, 73 de personalități ale țării, s-au reunit și s-au sfătuit.
În 1866 însă, mărindu-se numărul senatorilor și casa fiind totuși la marginea orasului de-atunci, adică prea departe, a pierdut statutul de sediu al Senatului.
Între 1911 și 1948, clădirea a aparținut lui Ana Hagi Ion, fiind transformată în perioada comunistă, mai întâi într-un atelier de argintărie, apoi într-un sediu al Cooperativei „Arta și Precizia”.
Tot la instaurarea regimului comunist a fost schimbată și denumirea Străzii Senatului în Strada Valerian Prescurea, și nimeni nu consideră necesară revenirea la denumirea inițiala, deși Primăria Sectorului 4 ar putea propune acest lucru Consiliului General al Municipiului București.
Macar atât s-ar putea face, dacă la aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului României această clădire a fost ignorată complet, iar istoria înmormântată sub un strat gros de uitare.
Priviti cum arată astăzi casa în care au pășit Cuza Vodă, Mihail Kogălniceanu, frații Brătianu, frații Golești, toți constructorii României moderne.
Sursa info: „Bucurestiul meu drag”, nr. 29, iunie 2014
Din pacate Bucurestiul este plin de astfel de cladiri caci autoritatile au cu totul alte preocupari decat conservarea si ingrijirea unor astfel de case.
Aceasta este soarta prea multor cladiri din tara si in special din Bucuresti.
O rusine… din pacate nu singura din Bucuresti, respectiv din Romania de care ne-ar place sa fim mândrii.
O cladire de care ar trebui sa fim mandri, dar pe care am lasat-o in paragina, ca multe altele de altfel.
Ma intristeaza tare mult cand vad astfel de cladiri intr-un asemenea grad de degradare, iar numarul acestor cladiri este atat de mare…