Acesta ar putea fi diagnosticul dat Primãriei Capitalei, dacã institutia ar fi un om obisnuit, trimis de apropiati sã-si trateze simptomele vechi de aproape un secol. Vorbim, bineînteles, despre întârzierile mari, inexplicabile, la finalizarea proiectelor, imposibilitatea concentrãrii pe îndeplinirea unei sarcini, si problemele de prioritizare care au chinuit toate Primãriile Bucurestiului, fie ele generale sau locale, interbelice sau actuale.

Cu toate cã poate pãrea hazardatã umanizarea unei institutii publice într-o mãsurã atât de mare încât sã-i poatã fi atribuitã o tulburare psihiatricã, mi se pare un experiment interesant. Si chiar putin înspãimântãtor, dacã observam consecventa cu care aceste simptome ale autoritãtii noastre publice se propagã din mandat in mandat, oglindind fidel concluziile medicinei umane: copiii care provin din familii cu ADHD sunt de sapte ori mai predispusi sã dezvolte afectiunea decât ceilalti. Aparatul administrativ care urmeazã unuia blestemat cu deficit de atentie va îndura aceleasi cazne ale bolii, începând cu scurtele izbucniri euforice care apar în perioadele campaniilor electorale, si continuând în perioada mandatului cu scãderea totalã a motivatiei si amplificarea stãrilor de somnolentã. Cei care suferã însã de pe urma acestei mârsave tulburãri sunt, mai întotdeauna, locuitorii orasului pe care-l ingrijesc primãriile betege, nu institutiile respective.

Sã luãm, de exemplu, constructia pasajului subteran de la Piata Sudului. Municipalitatea a demarat proiectul de construire a unui pasaj de 356 metri, pe directia Calea Vãcãresti- strada Nitu Vasile, în mai 2014, stabilind ca termen limitã sfârsitul anului 2015. Termen care a fost prelungit pânã la 30 iunie 2016. Apoi a mai fost prelungit o datã, pânã la 30 octombrie 2016, si încã o datã, pânã la 30 martie 2017, si încã o datã, pânã la 31 decembrie 2018.

Deocamdatã.

Nici cu optzeci de ani în urmã nu ne plesneau primãriile de sãnãtate. La începutul deceniului trei al secolului trecut, fusese demarat un proiect de executare a unui canal colector între strada Piscului si Abatorul comunal, pentru care primãria sectorului de Albastru a fãcut numeroase expropieri. Schimbându-se planurile pe parcurs, Primãria s-a trezit în posesia tuturor terenurilor de pe vechiul traseu al canalului colector, pe care a decis sã construiascã o stradã.

In 1936 proiectul strãzii fusese deja uitat. Noul drum era nepavat si înfundat la capete. Desi a fost trasã de mânecã de locuitorii cartierului si de presa din acea vreme, primãria de Albastru a fost incapabilã sã se concentreze asupra finalizãrii acestui proiect mult dupã anul 1938, dupa cum deducem din absenta strãzii Colectorului din hãrtile anului 1941.

Acum, serios vorbind, dacã întârzierile repetate din cazul realizarii pasajului de la Piata Sudului ar fi fost o exceptie, poate cã Bucurestiul ar mai fi avut o sansã la normalitatea pe care o invidiem la alte orase. Insã asa cum stau lucrurile acum, tot asa au stat si în urmã cu aproape un secol- iatã ceva la care administratiile municipale s-au priceput mereu, inertia. Poate ca tocmai din cauza aceasta, medicul pus în situatia ipoteticã de a consulta Primãria Capitalei, ar ezita asupra diagnosticului de ADHD.

Deficitul de atentie este deseori însotit de hiperactivitate, iar primãriile noastre pot fi acuzate de multe, dar nimeni n-ar îndrãzni sã le bãnuiascã de prea multã activitate.

 

Surse foto articol sus: Uzinele Comunale Bucuresti, Darea de seama 1943 si Tv-h.ro, 24 iunie 2016

 

ADHD pasajul subteran Piata Sudului Primaria Capitalei Primaria de Albastru strada Colectorului