Povestea strãzii Livada cu Duzi
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni
Timpul a tocit vestita stradã Livada cu Duzi, de unde se trãgea Maria Tãnase şi unde a lucrat o vreme pictorul Nicolae Grigorescu, lãsându-i doar un ciot, şi acela îngãlat cu maşini si sugrumat de blocuri. Cu greu îşi mai poate imagina cineva cã, la intersecția Cãii Vãcãreşti cu Bulevardul Tineretului, se-ntindea acum câteva secole „o adevãratã pãdure care producea mii de oca de mãtase.„1
Dar livada cu duzi sã ştiți cã fusese aievea, încã din vremea celei de-a doua domnii a lui Grigore I Ghica (1672-1673), care dãduse poruncã sã fie plantatã în mahalaua Cãrãmidarilor o grãdinã mare, numai cu copacii aceştia ale cãror frunze tare le mai erau pe plac viermilor de mãtase.2 Meşteşugul creşterii viermilor de mãtase şi al obținerii firului de borangic era cunoscut în țara noastra încã din secolul al XV-lea, iar duzii aveau chiar un statut special printre copaci. Se spune cã, cine tãia un dud, risca sã fie pedepsit cu moartea. Mahalaua Cãrãmidarilor apare menționatã în documente încã din 1668, iar cãrãmizile galbene, din lut amestecat cu nisip luat de pe malul Dâmboviței, folosite la construirea caselor boiereşti şi a hanurilor, erau renumite în tot oraşul. În secolul XIX, mahalaua avea sã mai fie renumitã şi pentru cele peste şaizeci de instalații de prelucrat gogoşile de mãtase. La una din ele s-a întâmplat sã lucreze şi pictorul Nicolae Grigorescu, care în 1845 s-a mutat în Bucureşti, dupa moartea tatãlui, în casa unei mãtuşi din mahala.
În 1846, maiorul baron Rudolf von Borroczyn realizeazã o hartã detaliatã a Bucureştiului, în care este menționatã si Grãdina cu Duzi, alãturi de Biserica Karamidari (Cãrãmidarii de Jos)şi de o mare grãdinã de zarzavat, pe locul Parcului „Lumea Copiilor” de astãzi. Secțiunea din imagine provine dintr-o copie a hãrții originale, realizatã de inginerul Cincinat Sfințescu, primul mare urbanist român.
În 1913, pe 25 septembrie, într-o casã țãrãneascã simplã, cu prispã şi stâlpi, din strada Livada cu Duzi nr. 13, se nãştea marea artistã Maria Tãnase.3 La doar opt ani a debutat chiar pe scena Cãminului Cultural din mahalaua Cãrãmidari, la serbarea de sfârsit de an şcolar. Despre casa pãrinteascã a Mariei Tãnase aflam mai multe de la dramaturgul Marin Voican-Ghioroiu:
„Era o casă cu verandă, care avea geamlâc de jur împrejur. Tavanele aveau grinzi cu tăblii de brad vopsit în maroniu spre gălbui, ca frunzele de nuc atinse de brumă. Pe tăblii erau încrustate nişte flori în formă de inimioară, frunze de viţă şi ciorchini de struguri, agăţaţi pe jordele răsucite, o adevărată dantelărie care m-a făcut să mă minunez de iscusinţa meşterului care le-a făcut. Era o casă simplă, dar confortabilă, cu obiecte de bun gust. Nu era o casă impresionantă, cine ştie cât de mare, ceea ce te uimea la gospodăria lui Ion Coandă Tănase era grădina imensă, straturile nesfârşite de răsaduri, serele, florile de toate formele şi culorile, dar şi oltenaşii care lucrau în grădină şi care cântau de mama focului ca să le treacă ziua mai frumos. Maria a recunoscut, odată, că de la ei a învăţat multe cântece, jocuri, snoave şi poveşti.
În curtea casei, la intrare, pe partea stângă, erau doi cireşi uriaşi. „Gata! S-au îmbrăcat miresele mele de nuntă!”, zicea Maria despre ei, primăvara, când erau plini de flori şi de albinele care ieşeau din stupina tatălui ei.” 4
In anii ’80, povestea se subțiazã. Tãvãlugul naționalizãrii distruge casa Mariei Tãnase, iar strada se împuțineazã într-o alee care, din fericire, încã poartã minunatul nume, Livada cu Duzi, amintind o istorie veche de aproape cinci secole.
În 2013, un bust al Mariei Tănase, realizat de sculptorul Alexandru Papuc, a fost dezvelit cu ocazia Zilei Naționale pe aleea de acces către Parcul Lumea Copiilor.
Surse:
1-„Convorbiri economice”, Ion Ghica
2-„Strazi vechi din Bucurestiul de azi”, Alexandru Ofrim
3-„Istoria Bucurestilor”, Constantin C. Giurescu
4-„Amintiri despre Maria Tanase”, Formula As
Imaginea sus-stanga: Bucuresti, Harta transport, 1938
Foarte frumos ! Am copilarit in zona Livezii cu Duzi , a Caramidarilor si zona Cociocului cu Dealul Piscului . Casa natala a Mariei Tanase inca se mai incapatana sa existe pana la mijlocul anilor ‘ 80 cand a inceput construirea Palatului Pionerilor , apoi demolata ptr. a face loc actualului parc . Din Livedea cu Duzi se putea iesi lejer in Calea Vacarestilor unde isi avea casa celebrul iluzionist Iozefini , iar cu putina rabdare puteai urca la Martisor sa il saluti pe Tudor Arghezi , asta doar in cazul in care nu iti rupea flocosul de Zdreanta , nadragii .
:)) Carevasãzicã, si maestrul Iozefini a stat pe-aproape? Frumos 🙂
Salbatică si frumoasa zona caramidari si cociocul cu balariile si casele cu carton acolo mam nascut si copilarit.locuiam in str.abatorului 9 acum trec pe acolo ca sa retraiesc acele vremuri.
Multumim pentru articol, poate in timp casa copilariei MARIEI TANASE va putea fi refacuta ! Personal cred ca este posibil acest lucru, chiar in acea zona. Sunt sigura ca exista destui oameni care sa puna umarul la realizarea acestui obiectiv de mare valoare pentru noi romanii.
Acolo m-am nascut si copilarit pe Livada cu duzii ,eram vecina cu casa Mariei Tanase ,a fratilor ei florari si zarzavagi ,totul era minunat ,tot Cociocul era al nostru al copiilor multi din cartier ,acolo ne jucam ,pe „Janeta „,dealul din parcul tineretului ,ne dadeam cu sania ,nu intram in casa de dimineata pana seara ,amintiri frumoase ,cand imi este dor ,ma duc si-mi admir nucul, care a ramas in urma demolarii si distrugeri cartierului !
Felicitari pentru articol ! Si multumiri ! Nadajduiesc la ziua in care va fi posibila reconstructia si reconstituirea casei copilariei MARIEI TANASE, este posibil acest lucru, am vazut reconstructia unei copii fidele a muzeului Bronte din Anglia !! Nu stiam de ce englezii fac acest lucru., dar dupa cativa ani mi-am dat seama ca este posibil a se aplica la casa copilariei Mariei Tanase, si astfel s-ar corecta grava eroare a demolarii acesteia, din anii 80′. Mult succes !!!