În anul 1927 era inaugurat, lângă Cimitirul Pro Patria, terenul sportiv Voievodul Mihai (pe un colț al Orășelului Copiilor de astăzi, lipit de terenul actual al bazei sportive Oltenița, pentru care Ministerul Tineretului și Sportului nu are bani de investit și unde, din 2013, cresc buruieni, în loc să joace tenis copiii din sectorul 4).

Aici, pe stadionul din cartierul Bellu, și-a jucat o parte din meciuri prima echipă de fotbal din România, Olympia București, înființată în anul 1904. Clubul sportiv a avut o existență destul de tulburată, destrămându-se în 1915, după cucerirea în doi ani consecutivi a titlului de campioană națională, și revenind apoi în 1921. De atunci și până la dispariția definitivă a clubului, în 1946, echipa Olympia a mai reușit o singură dată calificarea în turneul final al campionatului național.

Pe terenul de lângă Bellu, Olympia București a jucat ”match-uri de foot-ball” cu echipe precum Juventus, Macabi, Venus, Unirea Tricolor, Principele Mihai, și a format trei generații de fotabliști valoroși: M. Cruțescu, P. Kroner, Em. Kroner, Robe, Subășeanu, Taciuc, Sucitulescu, Valentin Stănescu, Catană, Panait, Ion Vasile, Aștileanu, Gică Nicolae, Gain, Fabian, C. Rădulescu-„Jumate”, C. Simionescu, Voinescu I, Voinescu II, Alexandru Ene, Valeriu Călinoiu, Titi Popescu, Ciocea, frații Medrea, Gheorghiu, Andreescu, Jipa.

Deși pe hărțile vremii regăsim stadionul sub denumirea Voievodul Mihail, prin presă e cunoscut ca terenul ACSA sau, pur și simplu, arena de lângă Bellu. ACSA era acronimul Asociației Culturale și Sportive a Sectorului de Albastru (în care era inclusă partea de nord a Berceniului actual, restul făcând parte din comuna suburbană Șerban-Vodă), înființată cu ajutorul primarului Chiriță Vasilescu. În august 1942, terenul sportiv și Gospodăria ACSA au fost vizitate de însuși Mareșalul Ion Antonescu, care ”și-a exprimat mulțumirea pentru modul în care au înțeles funcționarii Sectorului de Albastru să pună în practică unul din multele și înțeleptele sale îndemnuri” (Gazeta municipală, 23 august 1942).

 

În anul 1969, stadionul încă mai exista, conform unei hărți din acea perioadă. Apoi, odată cu amenajarea Parcului Tineretului, începută în 1965 și inaugurată în 1974, și cu construirea Orășelului Copiilor, la începutul anilor ’80, terenul sportiv unde s-a scris un capitol important al istoriei fotbalului românesc a fost distrus.

 

 

 

 

 

Surse: Gazeta municipala, 19 iunie 1942

Ghidul ”Unirea” Municipiul București și comunele suburbane, 1934