În cãușul format de Splaiul Unirii, Calea Vãcãreşti, Șoseaua Olteniței și Șoseaua Vitan Bîrzești, la începutul secolului XX, niște oameni împroprietãriți de regele Ferdinand dupã primul rãzboi mondial și-au ridicat case. Zona părea a fi binecuvântată, întrucât grădinile de zarzavat dădeau rod bun, iar numeroasele bălți alimentate din izvoare subterane ascundeau belșug de pește. Noile străzi au primit nume frumoase, precum Povestei, Sezãtoarei, Ineluș, Drumul lui David. Alte strãzi au pãstrat, pentru o vreme, amintirea ostașilor care luptaserã în primul rãzboi mondial, iar Strada Glãdiței, care lega Vitan-Bîrzeștiul de Vãcãreşti (si din care astãzi a rãmas capãtul de la Asmita Gardens), a primit denumirea unui arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui și fructe păstăi.

Binecuvântarea s-a transformat însă în blestem în 1988, când au fost expropriate 260 ha de teren (180 ha în cuveta lacului, 80 ha de partea cealaltã a digului), pentru a face loc unui proiect comunist de amenajare a Lacului Vãcãreşti. Din cele peste 300 de solicitări de retrocedare ale foștilor proprietari au fost rezolvate doar câteva, din 1989 până în prezent. Natura a dat năvală și s-a făcut stăpână în locul de unde fuseseră izgoniți oamenii. Urmele vechilor străzi nu au dispărut totuși sub asaltul vegetației, desenând în pielea pământului cicatrici dureroase.

 

 

 

Parcul Natural Vacaresti retrocedări Văcărești strada Glădiței strada Povestei