Să nu care cumva să credeți că femeile secolului trecut nu descoperiseră bucuria de a citi, într-o după-amiază liniștită de duminică, reviste de modă și sfaturi care mai de care mai valoroase pentru activitățile lor zilnice, casnice sau din societate. Doamnele și domnișoarele de acum o sută de ani aflau din publicații precum Moda șic ilustrată, Moda nouă ilustrată sau, pur și simplu, Moda, răspunsuri la frământări cât se poate de complexe:

Femeia măritată e bine să fie cochetă, sau nu?

Cum faci să nu ți se zărească ciorapii atunci când urci în trăsură?

De ce este marea sărată?

Cum oferi brațul?

De ce se schimbă moda în fiecare anotimp?

Nu lipseau cugetările despre amor (iată un exemplu, aparținând unei demoazele care se intitula Mărgărita din Zăvoi: „Amorul pasionat se aseamănă cu para unui foc de pae, într-o clipă se aprinde cu repeziciune, pentru a se stinge în clipa următoare cu aceiaș repeziciune.”), rețetele pentru budinchi de ciocolată și sandwichs calde, anecdotele și poezioarele menite a sfâșia și lipi imediat la loc inimioarele înfocate ale cititoarelor:

Nu știu dacă mă iubește

Dar eu știu că o iubesc

Simt că-n sufletul meu tainic

Și-n gândire o-ntâlnesc.

Nu știu de-i ea pentru mine

Dacă eu-s pentru ea

Numai cartea oarbă a soartei

Poartă fericirea mea

Semnat: G. Rădulescu-Milcov

Femeia de acum 100 de ani avea și ea mătreață, zbârcituri și peri albi, dar le venea mintenaș de hac tuturor neajunsurilor de acest fel, că doar cremele și sfaturile de frumusețe nu sunt o invenție modernă.

Preferata mea e Tanti Clara, care zicea astfel în rubrica ei, intitulată D-ale noastre: „O femeie trebuie să fie cochetă ca să placă mai întâi… ei însăși. Datoria femeilor tinere e să fie cochete în marginile demnităței și ale cinstei!”

Păi, cam așa e…