Pentru că am dat întâmplător peste „Istoricul Poliției Capitalei. Fosta Agie”, de Vasile V. Dașkevici, și am descoperit o mulțime de lucruri interesante despre începuturile poliției bucureștene, m-am gândit să împărtășesc cu voi zece dintre acestea. Le-am ales, bineînțeles, pe cele mai neobișnuite sau mai importante, numai bune pentru a ne minuna pe seama lor sau, cine știe, pentru a câștiga vreun concurs de cultură generală.

• În secolul XVI, rolul șefului poliției revenea Vătafului de Vânători. Se pare că Neagoe Basarab a fost primul Vătaf de Vânători. La începutul secolului XVII, sub Mihnea Vodă, mai mare peste vătafi a fost numit Aga (titulatură cu influență turcă).

 

• În vremea lui Matei Basarab, care a dat prima legislație scrisă, au apărut primele norme scrise asupra felului în care trebuie făcută cercetarea:„Nu se cade să fie nimeni crezut fără iscodire!”Apropo de iscodire, Agia strângea iscoade pe lângă dânsa pentru a urmări „hicleniile” împotriva Domniei.

 

• După răscoala seimenilor (mercenari pedeștri) și dorobanților din ultimul an al domniei lui Matei Basarab, Agia s-a reorganizat în două poliții:  Spătăria (Vel Spătar avea răspunderea pentru mahalale și restul țării) și Agia (Vel Aga avea răspunderea pentru ordinea din Centrul capitalei). Armășia, cu Vel Armașul în frunte, era organul general de execuție.

 

• În secolul XVIII, în vremea lui Nicolae Caragea, prin oraș mișunau spionii orânduiți de domnitor „într-adins”, după semnalul de seară era interzis umblatul pe străzi fără felinar, iar prăvăliașii nu mai aveau voie să vândă șoricioaică și iarbă de pușcă.

 

• Spre sfârșitul secolului XVIII, sub Mihail Șuțu, cine voia să plece din București era dator să răspundă străjilor unde merge, nimeni nu avea slobod la găzduit străini fără adeverință de la Vel Agă, iar dacă se-ncăpățâna să încalce porunca domnească, era pedepsit cu bătaie. Tot atunci, căpitanul de mahala Ene, a fost acuzat că a necinstit o fată pe nume Anastasia. Cercetarea neputând stabili faptul, Domnul a poruncit ca Ene Căpitanul să nu fie supărat de pâra acestei Anastasii, „căreia i se cade și bătaie”.

 

 

• Sub Alexandru Moruz s-a înființat Vornicia de București. În altă ordine de idei, domnitorul era un expert în arta țeserii intrigilor, și obișnuia să ceară lui Vel Aga să iasă la „ „tiptilâc” (inspecții inopinate).

 

• În timpul celor două ocupații rusești a început să facă în mod concret trecerea la noua instituție a Poliției. La începutul secolului XIX, polițaiul de azi depășise influența turcă și nu mai lucra pentru Agie, dar nici polițist-polițist nu era, ci… Poliț-maistru.

 

• În 1848, șeful dorobanților, căpitanul Costache Chihaia zis Chioru, a fost surprins spunând, în plină desfășurare a autorității sale polițienești: „O să-mi îmbrac biciul cu piele de român.” Bătaia a fost reintrodusă după Revoluția de la 1848 în toate comisariatele.

 

 

• De la Cuza Vodă încolo, Poliția a intrat în epoca modernă. Șeful Poliției a primit titulatura franceză de Prefect de Poliție și s-a organizat serviciul Circulației (la început au fost numiți cinci comisari pentru controlul vehiculelor).

 

 

• În timpul primului război mondial, în București funcționau o grămadă de Poliții: Poliția germană, Poliția secretă, Poliția politică, Poliția austriacă, Poliția ungară, Poliția turcească, Poliția bulgară, Secțiunea comandantului militar și o secțiune a Ministerului de externe din Berlin.

 

Istoria Poliției Poliția București Poliția Capitalei vechea Agie