În septembrie 1865, compania inginerului englez John Trevor Barkley și a asociatului său, John Staniforth, a primit acordul domnitorului Alexandru Ioan Cuza pentru a realiza prin concesiune linia de cale feratã București-Giurgiu. În 1866, dupã abdicarea lui Cuza, lucrãrile au fost întrerupte de cãtre Adunarea Deputaţilor, cauzând proteste din partea consulului britanic, așa că abia în 1867 a început construcția primei gări din București, la Filaret. În 1869, din Gara Filaret a plecat primul tren, iar la începutul secolului XX s-a construit o cale ferată de-a lungul străzii Lânăriei, care avea menirea să asigure legătura cu uzinele Lemaitre și cu Abatorul Comunal.

Așa se face că, prin anul 1936, locuitorii de pe Lânăriei se obișnuiseră ca pe lângă casele lor să treacă de patru-cinci ori pe zi, mai ales duminica, vagoanele pline cu animale care mergeau la tăiere. Realitatea ilustrată (articolul „Trenul pe străzile capitalei”, 23 septembrie 1936) povestește cum se hurducăiau garniturile de tren, vechi de aproape șapte decenii, chiar și prin Parcul Carol.

 

 

„Locomotiva septuagenară plină de funingine și fum șerpuiește pe lângă casele noi, zidite pe acolo, trăgând după dânsa convoiul tristelor vagoane cu gratii, de unde se aud răgetele jalnice ale boilor însetați, sbieretele disperate ale vițeilor și clamoarea plângătoare a mieilor.

Locomotiva coboară panta Filaretului, nepăsătoare la corul impresionant al celor ce fac ultimul lor drum, după cum rămâne indiferentă și la necazul locuitorilor, care văd cum, la trepidarea vagoanelor grele, li se crapă câte un zid de casă.

Trenul ocolește impasibil eleganta Fântână a Zodiacului din piața Carol I. Apoi pătrunde fără nicio sfială în parc, pufăind alene printre aleile pe unde aleargă neștiutori copiii. În cele din urmă, cu un fluierat strident, sătul de preumblarea prin grădină, iese prin partea opusă, luând-o razna pe toată lungimea străzii Lânăriei.

-Închideți ferestrele! Închideți ferestrele! se aude strigând prin toate părțile. Vine trenul!

Multe case din strada Lânăriei sunt crăpate, altele au pereții afumați pe dinafară, dar și pe dinăuntru. Cu toată graba locuitorilor de a închide ferestrele totuși perdelele sunt negre, iar mobila din apartamente e unsuroasă și de culoare măslinie. 

Într-un rând, se adusese în Parcul Carol un tren cu vagoane liliputane, cu care se preumblau copiii. Trenul era tras de o locomotivă veritabilă cu aburi, dar mică și ea.

Unii vizitatori străini cred și azi că trenul ce apare pe neașteptate în Parc, printre pomi, este tot un fel de distracție specială. Căci e greu de ghicit că într-o grădină atât de importantă, loc de recreere a unui oraș întreg, parc îmbogățit cu splendide și variate muzee, sfințit prin prezența mormântului eroului necunoscut, e greu de priceput că prin aleile acestui parc este drumul vitelor spre abator. Norul de fum negru al mașinei, lăsat leneș ca un voal de doliu, pe sub umbra bătrânilor copaci, acolo pe unde se preumblă nebănuitori pietonii, îi pune întrucâtva în uimire. Am observat însă că mai nimeni nu se sperie. Dimpotrivă, lumea râde.

-Vine locomotiva!

-Locomotiva? Care locomotivă? și la vederea namilei, mulți izbucnesc într-un hohot homeric de râs.

Pe Lânăriei, în fața bodegii domnului Neculai V. Gais, drăcușorii de copii mută macazuri, apoi stau la pândă să vadă ce se întâmplă.”

 

 

Abatorul Comunal fantana Zodiac Gara Filaret Parcul Carol strada Lanariei