Dem Dobrescu, un jurist animat de un puternic spirit civic, a fost ales în 1926 primar al Sectorului III Albastru (cuprindea părți din sectoarele IV și V de astăzi), iar în 1929 a fost numit primar general al Bucureștiului.

Probabil una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost chiar păstrarea Bucureștiului drept capitală a țării. Atât de banal și irecuperabil le părea orașul acesta autorităților vremii, încât existau voci care propuneau chiar mutarea capitalei la Brașov sau Băneasa.

Totuși, venirea la cârma Bucureștiului a acestui idealist luat în râs de o parte a presei, care-i acorda cu dărnicie apelative precum „Primarul Târnăcop” sau „Logodnicul Aiurelii”, a avut un impact extraordinar asupra orașului și a locuitorilor săi.

Dintr-o așezare murdară și înghesuită, Bucureștiul a devenit un oraș salubrizat, cu străzi largi și aer modern. Iar bucureștenii, mobilizați de un primar energic, care la 60 de ani lucra neobosit mai mult de jumătate din zi, fiind prezent zi și noapte pe vreun șantier unde se voia grăbirea lucrărilor, au început a-și iubi orașul. Ce exemplu frumos avem chiar în trecutul nostru, nu-i așa…?

Citesc în lucrarea lui Dem Dobrescu, „Viitorul Bucureștilor”, un fel de anecdotă cu o femeie săracă de la mahala, care a cedat o bucată din pământul ei Primăriei pentru lărgirea și modernizarea străzilor, un amplu proiect fără de care nici nu se putea concepe transformarea orașului. Cerându-i peste o sută de metri din teren, Dem Dobrescu a fost extrem de emoționat când femeia i-a răspuns, privindu-l drept în ochi: „Domnule primar, tae în carne vie și fă frumos„. Primarul a tăiat în carne vie și a făcut frumos. Din păcate, o mare parte din planurile sale au rămas neîndeplinite, odată cu demiterea din 1934.

Ce a făcut din partea de sud a Bucureștiului, și cum își imagina Dem Dobrescu transformarea finală a acestei zone, sunt întrebări ale căror răspunsuri vor reuși să ne trezească nostalgia și, poate, încrederea că vom trăi și vom vedea, la rândul nostru, un primar plămădit din același aluat.

La schi pe Dealul Piscului

Datorită „Primarului Târnăcop” s-au lărgit și modernizat numeroase șosele, printre care și Calea Văcărești. Pe Dealul Piscului, cam unde se afla astăzi Sala Polivalentă, acesta plănuia construirea Palatului regal de vară, dar pomenește în „Viitorul Bucureștilor” despre realizarea unei stațiuni de schi, care era „vizitată cu pasiune de toata capitala”. Desprea pârtiile de schi din Berceni am scris și noi aici:

Să vezi și să nu crezi: în cartierul Berceni a existat o stațiune de schi!

Și tot la Pisc, Dem Dobrescu mai vedea construit un cartier universitar, unde studenții ar fi fost feriți de ispitele centrului capitalei.

 

Scaldatul în Dâmbovița, interzis

 

 

Înmormântările din Bellu urmau să fie oprite când se vor fi găsit locuri pentru cimitire în afara orașului. Din cauza extinderii treptate a limitelor capitalei, localizarea cimitirelor a constituit în permanență o problemă în ce privește sănătatea locuitorilor din împrejurimile acestora. Deasemenea, tot dintr-o preocupare intensă pentru sănătatea bucureștenilor, Dem Dobrescu a interzis scăldatul în Dâmbovița, ale cărei ape mai puteau fi considerate dulci doar de „un popor care vrea să moară cu mijloace naturale și naționale”, și a construit primele ștranduri. Deasemenea, a propus transformarea gropii de gunoi din Valea Plângerii intr-un parc, ceea ce a și devenit, dar asta după câteva zeci de ani.

Vestigiu antic, pe Dealul Văcăreștilor

Dealul Văcăreștilor urma să se transforme într-un mare punct de atracție pentru străini, pentru că acolo plănuia reconstruirea Monumentului de la Adamclisi, iar Mânăstirea Văcărești ar fi putut fi destinată reședinței Patriarhiei.

Dem Dobrescu a impus însă bucureștenilor și opoziției politice mult prea multe schimbări într-un timp foarte scurt. Inerția noastră caracteristică, reticența tradițională, inclusiv la chestiuni de igienă, precum curățenia frecventă pe care a impus-o în piețe, și-a scos colții și a mușcat.

În ianuarie 1934, primul ministru liberal Gheorghe Tătărăscu l-a concediat pe țărănistul Dem Dobrescu, iar istoria Bucureștiului a apucat alte drumuri.

Mai multe despre faptele primarului Dem Dobrescu, puteți citi aici:

Primarul cel rău la suflet și orașul fermecat

 

Dealul Piscului Dem Dobrescu manastirea Vacaresti Valea Plangerii