Primele telefoane din Berceni
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi
Bucurestenii stiau de noua inventie, dracovenia de telefon, inca din 1883, cand fusese instalata prima linie telefonica intre magazinul si tipografia Socec. Reteaua de telefoane a ramas in mainile statului roman pana in 1930, cand s-a infiintat Societatea Anonima a Telefoanelor, cu 90% capital american. Bucurestiul avea, la sfarsitul acelui an, 20 000 de posturi telefonice, iar lista abonatilor telefonici cuprindea, sapte ani mai tarziu, 443 de pagini.
Desigur, nu toti aveau telefoane pe vremea aceea. Utilizarea postului telefonic trebuie sa le fi parut chiar o trebusoara complicata, daca ne uitam la numeroasele reguli care trebuiau respectate de abonati:
Nu bateti in furca receptorului, caci se intrerupe convorbirea.
Asteptati tonul automatului. Nu incepeti formarea numarului decat dupa ce auziti acest ton.
Daca inainte de a termina formarea numarului pe disc, ati observat ca ati facut vreo greseala, sau daca v-a alunecat degetul inainte de a fi ajuns pe opritor, inchideti aparatul si reincepeti apoi formarea numarului.
Numarul trebuie format cifra cu cifra pentru a nu se omite zerourile.
Nu opriti sau nu accelerati revenirea discului.
Ca sa nu mai spunem ca toate platile se efectuau doar la sediul din Calea Victoriei.
Cu toate acestea, Berceniul era bine reprezentat in lista abonatilor telefonici. Haideti sa aruncam o privire in cartea de telefon din 1937, si sa vedem cum arata harta telecomunicatiilor din Berceni.
Berea o luai de la depozitul lui Sandu Lazar, din Stoian Militaru 55 (acum este un teren viran).
Daca ti se facea nitica foame, aveai aproape si brutaria lui Baciulescu Teodor, din strada Putul cu Tei. O franzela proaspata si calda, ehe…
Doamnele si domnisoarele cu siguranta apelau la una din cele doua cofetarii de pe Calea Serban Voda, Cofetaria Jeannine (intre strazile Frigului si Lanariei), sau Cofetaria Minerva (la intersectia cu strada Poterasi).
Vecinii de pe strada Piscului, preotul Paunescu si doctorul de nas, gat si urechi, Grigorescu, isi pusesera si ei telefon. La meseria lor, era o chestiune absolut ne-ce-sa-ra!
Pe Oltenitei gaseai cea mai buna cherestea in depozitul Bistrita, care e posibil (nu bag mana-n foc), sa fi fost al lui Vasile Alexandrescu, fratele lui Costica Alexandrescu Mandravela, despre care am scris o multime de articole pe site. Dati o cautare, sa vedeti.
Daca voiai sa-i faci o vizita marelui scriitor Tudor Arghezi, trebuia sa formezi cu atentie 3-3354.
-Alo, Nea Arghezi? S-au facut ciresele? Hai ca vin acu’!
Iar daca n-aveai la indemana nimic de notat, nicio problema! Cartea de telefoane din 1937 venea in ajutorul abonatilor cu o mini agenda de la reclama pentru uleiul Puget. Frumos, elegant 🙂
Sursa foto sus: www.mnn.com
Țineți legătura și cu noile generații din Centrul Militar Roman. Sun nepoata decedatului Novac Grigore pe nume Baciulescu Theodora Daniela xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx din București înregistrată de mică în Centrul Militar Gorj căci aveau legături pe numerele de telefon 0253215370 și 0213346018 / 0216346018.