Sfarsitul Mandravelei
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile Mandravelei
Ce s-a intamplat pana la urma cu latifundiarul interbelic Costica Alexandrescu, bancher respectat si carciumar notoriu, a carui porecla – Mandravela, a strabatut anii pana in zilele noastre, trezind nostalgia bercenarilor? As putea spune ca nimic extraordinar, avand in vedere ca, acumuland datorii considerabile, a corupt doi functionari, a falsificat cateva registre si a obtinut ilegal niste acte pentru a beneficia de castiguri ilicite. Toate-s vechi si noua toate in peisajul economic si politic romanesc, mai putin, poate, sesizarea tribunalului si condamnarea celor trei falsificatori la inchisoare. Costica Mandravela insa nu a apucat sa-si indeplineasca pedeapsa, el fiind deja mort la momentul stabilirii sentintei.
In 1932, taranii romani se aflau intr-o situatie fara iesire, generata de criza agricola mondiala din 1929. Indatorati la banci in perioada de crestere a pretului la produse agricole, s-au trezit complet insolvabili odata cu scaderea acestuia. Tara se afla in pragul unui colaps economic, asa ca au urmat cateva incercari de restabilire a unui echilibru. Guvernul Iorga-Argetoianu, pus in fata incapacitatii agricultorilor de a-si achita datoriile la camatari si banci, a initiat in luna aprilie 1932 legea conversiunii, prin care tuturor debitorilor agricoli li se reduceau datoriile la jumatate, cealalta urmand a fi acoperita de stat. Bineinteles ca prima lege de acest fel a fost o carpaceala care excludea controlul averilor, adica a ajutat tarani precum Moromete (va mai amintiti?) sa-si salveze gospodaria, dar si destui doritori de castiguri facile, nemeritate.
Amicul nostru, Costica Mandravela, a vazut imediat o extraordinara oportunitate pentru a scapa de jumatate din datoria de un milion de lei (ca sa va faceti o idee, in 1932 ziarul Adevarul costa 3 lei), a gasit doi perceptori (functionari fiscali) dispusi sa insele statul, sa falsifice registrele si sa scoata din nimic niste certificate care sa-l faca eligibil pentru conversiune. Mandravela a depus cererea de conversiune pe baza actelor false, dar fapta a fost descoperita la timp si cei trei dati in judecata. Pana sa se pronunte insa sentinta, Costica Mandravela a decedat. Ceilalti doi falsificatori au fost condamnati la 3 si 5 ani de inchisoare corectionala.
Si cu datoria cum a ramas? Creditorul, in cazul acesta Banca Populara „Sf. Trifon”, din strada Piscului nr. 7, a cerut in 1937 scoaterea la vanzare, cu licitatie publica, a celor trei proprietati ale lui Costica Alexandrescu, reprezentat de mostenitori, Irina si Petre Alexandrescu. Chiar daca bodega Mandravela a mai functionat o vreme dupa moartea lui Costica, anul 1937 a insemnat, cel mai probabil, sfarsitul ei, dar asta nu a impiedicat bercenarii sa-i pastreze amintirea.
Surse: „Adevarul” din 7 oct 1933
„Monitorul Oficial” din 10 mai 1937
Tare interesanta povestea lui Costica Mandravela!
Exista si acum o constructie de dinainte de 1989 probabil pe locul caciumii respectivului pe Soseaua Oltenitei,intre actualul Parc al Copiilor si Piata Sudului..Si in acea constructie era o carciuma cu geamuri mari fara perdele si era cunoscuta cu numele de „La geamuri multe”. Cei mai in varsta ii spuneau locului „La Mandravela”.Probabil ca ei au prins vremurile ipochimenului!. Chiar in fata localului respectiv era si o statie de tramvai.
Cârciuma. .”geamuri multe”,care era vis-a-vis de ”scoala de militie” (cladirea este si azi) . . . .era la o statie de tramvai ( I:T:B: HUSI ) distanta fata de . . .intersectia si cârciuma de la Mandravela (actuala piata Sudului – Big Berceni) unde azi se construieste un pasaj (Oltenitei cu Vacaresti) .In jurul anilor 50 , Mandravela era capat de oras , de acolo incepeau câmpuri cu porumb , cimitrul si vestita . . .”via lui Ciotea ” . . .actuala ”Metalurgiei”
Acolo unde spui ca a fost restaurantul „La geamuri multe” a fost un complex comercial ,construit prin anii ’62-63 ,si care cumprindea :alimentara,centru de carne.aprozar,paine,cofetarie,tutungerie,croitorie,cizmarie (la etaj) si bineinteles restaurantul cu terasa.Toata fatada era facuta din geamuri .Oamenii i-au zis ‘la geamuri multe.Dupa ’89 complexul a fost distrus ,ca mai toata tara.
Localul „La Mandravela ” era aprox.in locul unde intorc troleibuzele ,la Big.Intersectia nu arata ca acum.
Eu ,in clasele 1-4,am invatat la sc.190 care exista si acum la Big.Cand ma luau parintii de la scoala mergeam la terasa Mandravela si mancam mici si beam suc ,iar parintii bere rece si gustoasa.Totul era un deliciu.
Din pacate sfarsitul acestei povesti era destul de previzibila. Asa se intampla cand desi ai destul de multe, nu te poti multumi cu ce ai si vrei tot mai mult si mai mult….
Sotia mea este nepoata lui Costica Alexandrescu -Mandravela si fica singurului sau fiu,Petre Alexandrescu. Articolul contine unele relatari exagerate si incomplete. Asa se scrie istoria !
Bunicul meu a fost rudă cu Dumitru Mociornita. Acesta seamănă cu strabunica, mama lui. Am văzut – o in fotografie
Nu ne-a spus prea multe despre el, era vremea comuniștilor. Cred că și-a schimbat numele
Gaseste-ma pe Facebook
Povești recente
Comentarii recente