Scriam zilele trecute despre clădirea primului Senat al României și despre un ins bogat, Nae Sacâz pe numele lui adevărat, care cumpărase o bucată de pământ pe Podul Beilicului (Calea Șerban-Vodă) de la un ofițer rus, apoi pusese să se ridice o casă triunghiulară, cu câte șapte ferestre pe laturile lungi. Lui Nae-Sacâz i se spunea Sperie-pește sau Bate-pește, iar zona în care-și avea cârciuma a rămas cunoscută multă vreme drept… mahalaua lui Speriepește. Dar cum de s-a ales un negustor bucureștean din secolul XIX cu o astfel de poreclă? Ne spune George Costescu, în cartea „Bucureștii vechiului regat”: „Mahalaua lui […]