Intre bucuresteni si zapada a fost dintotdeauna o relatie cu nabadai. Astazi, ba ni se trezesc talente muzicale nebanuite la vederea primilor fulgi de nea, exprimate prin compozitii naive si spontane (Ninge, ninge, tra la la la) sau prin reinterpretarea unor melodii celebre (Milioaneee de fulgi de zapada, milioaneee de gagici pe strada), ba ne declaram luati brutal prin surprindere de venirea iernii. Nu stim daca in secolele trecute bucurestenii topaiau de bucurie pe drumurile desfundate, in schimb exista dovezi clare ca autoritatile au considerat mereu zapada o mare… belea.

De exemplu, dupa ce reprezentatul unei societati belgiene, Harry Hubert de Mervee Slade, a obtinut in 1871 concesiunea pentru tramvaie, a primit odata cu dreptul de exploatare si obligatia de a intretine pavajul si de a curata sinele de zapada. Dupa prima ninsoare, Societatea de Tramvaie si-a indeplinit obligatia indepartarii zapezii de pe sine, aruncand-o pe trotuar. De acolo, ar fi trebuit sa fie transportata mai departe de Primarie, daca intamplarea nu ar fi avut loc in Bucuresti.

Insa, asa cum stateau lucrurile, si tinand cont de niste relatii nu prea bune intre autoritati si societatea belgiana, bineinteles ca oamenii Primariei au ridicat zapada de pe trotuar, trimitand-o inapoi, pe sinele de tramvai.

 

 

Apoi, in 1939, cand ridicarea zapezii cadea partial in sarcina Societatii de Tramvaie (20% din suprafata totala a strazilor Capitalei), restul fiind responsabilitatea Uzinelor Comunale, ninsorile abundente au invrajbit iar spiritele, de data aceasta intre bucuresteni si cele doua institutii.

Populatia Capitalei nu vrea sa stie. De cativa ani s-a invatat cu narav. Fiindca in alte ierni cand nu cazuse atata zapada, se circula de minune pe strazile Capitalei, bucuresteanul atata stie: ca trebuie sa circule pe trotuare si pe strada ca intr-un salon.

Au fost strazi unde s-a facut de patru ori curatirea zapezei.

Odata dupa ce a nins, a doua oara dupa ce s-au curatat trotuarele de cetateni, a treia oara cand respectivii si-au dat jos gheata dupa acoperis si in sfarsit, cand unii au socotit de cuviinta sa-si scoata zapada afara din curte si sa o arunce tot in partea carosabila, impiedicand circulatia autovehiculelor.

Gazeta municipala din 15 ianuarie 1939 facea, in finalul articolului Problema zapezii in Capitala, un apel la cetateni, pentru a nu mai fi atat de… pretentiosi in ce priveste circulatia pe timp de iarna. Mai ales ca- au facut si calcule- banii cheltuiti pe deszapezirea exemplara ar fi fost suficienti pentru a construi ori trei localuri moderne de judecatorii, ori jumatate din bulevardul Bratianu, ori pentru a achizitiona 40 de autobuze noi, Renault.

Institutiile comunale au facut in ce priveste curatirea zapezei un exces de zel care nu mai poate fi repetat, pentru ca este o paguba inutila.

Nu este pacat de atata cheltuiala, cand nevoile comunei sunt atat de mari?

Sursa imagine sus: „Bucurestiul de altadata”, Nicolae Ionescu -Strada Carol (Str. Franceza azi)

deszapezire deszapezirea in secolele trecute Primaria Capitalei Societatea de Tramvaie utilaje deszapezire Uzinele Comunale Bucuresti