Cârciumarul Mandravela de la Piața Sudului a fost bancher
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile Mandravelei
Mulți dintre voi ați auzit de Mandravela, răspântia blestemată, situată la întretăierea a trei drumuri, unul care ducea la casa de nebuni a lui Obregia, altul la pușcăria Văcărești și altul la cimitirul Bellu. Nu atât de mulți știți că răspântia cu pricina, în zona Piața Sudului de astăzi, mai era celebră și pentru cârciuma lui Costică Alexandrescu, unde petreceau cheflii din toate categoriile sociale, locuitori ai mahalalei, oameni cu stare, dar si deținuti proaspăt eliberați de la Văcărești.
Costica și bodega lui, ba chiar și frate-său, Vasile, au împrumutat numele răspântiei, Mandravela, de toata lumea ajunsese să-i știe după acest cuvânt, un regionalism care evoca o intrigă sau o minciună. Pare-se că le-a purtat noroc, pentru că în 1937, familia Alexandrescu ajunsese să dețină aproape 50.000 mp de teren, pe dreapta șoselei Oltenița, cum vii dinspre Bellu.
Cam cât de bine îi mergeau afacerile lui Costică Alexandrescu Mandravela?
Păi, să vedem. În 1925 s-a asociat cu alți comercianți și proprietari de terenuri din comuna Șerban-Vodă și a înființat o bancă. În acea perioadă, însă, numărul de bănci din țară și mai ales din București, era în continuă creștere. Ca să vă faceți o idee, în toată țara funcționau atunci în jur de 1000 de bănci.
Banca lui Mandravela și a asociaților lui (J. Davidescu-capitan proprietar, G. Pantazescu-inginer comerciant, P. Iordănescu-proprietar, Gh. Marinescu-proprietar, Gr. Duțulescu-proprietar și G. Iordănescu-proprietar) se numea Banca Funciară a României, cu sediul în comuna Șerban-Vodă Ilfov.
În anul 1931 îl regăsim pe Costică Mandravela tot în postura de bancher, de data aceasta în calitate de președinte al consiliului de administrație și administrator delegat al Băncii România. Surprinzator însă, deși fusese numit în aceasta poziție în luna august, Monitorul Oficial din septembrie același an îi menționează demisia. Financiar, lucrurile nu stăteau chiar așa de rău pentru afaceristul nostru bercenar, pentru că după numai câteva luni solicita o autorizație pentru parcelarea pentru construcții a unuia din terenurile sale, mai exact cel situat în unghiul format de șoseaua Olteniței cu șoseaua Berceni, pe o suprafață de cca. 14000 mp.
Dup anul 1932 incep sa vina necazurile. Despre ele vă voi povesti însă într-unul din articolele următoare.
Surse: Monitorul Oficial din datele 29 oct. 1925, 13 aug. 1931, 28 sep. 1931, 21 feb. 1932, 10 mai 1937
Daca nu ma insel ai mai scris despre Mandravela acum ceva timp. Astept si sfarsitul povestii.
Intr-adevar, de mai multe ori, dar sa stii ca nu am repetat informatiile 🙂 Mandravela are niste ramificatii incredibile.
O poveste din care cu totii avem de invatat.
Mandravela nu a fost un corupt,asa cum apare in unele articole actuale,ci un ins care si-a supraapreciat calitatile.Daca nu credea ca poate fii si bancher,ramanand numai comerciant, nu avea atat de suferit. Neavand cunostintele necesare,a fost ” tras pe sfoara” de restul asociatilor,mult mai titrati decat el. In disperare de cauza a incercat sa faca excrocheria respectiva.Nici la asta nu s-a priceput. De aici i s-a tras decesul prematur. Ca o ironie a sortii,singurul sau copil ,Petre (socrul meu) a ajuns un mare economist. Nici el nici noi nu am mostenit nimic din averea sa.