Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

vineri

21

octombrie 2016

3

COMENTARII

Povestea Palatului Național al Copiilor

Scris de , in categoriaCopilaria in Berceni, Povești din anii comunismului, Povesti din Berceni

Transmite povestea mai departe...

Povestea urmãtoare e despre Palatul Național al Copiilor, despre un copăcel și despre cum teama perpetueazã minciuna și întotdeauna lasã în urmã victime.

În anul 1975, la Palatul Cotroceni se desfãșurau mai multe cercuri pentru copii: de muzică, literatură, coregrafie, teatru, cultură şi civilizaţie, activităţi tehnico-apli­cative, ecologie, biochimie, ma­chete, modelism, aeromodele, navomodele, automodele, racheto-mo­dele, electronică, radiotelecomunicaţii, dans sportiv, fotbal, tenis, gimnastică de mai multe feluri, judo, karate, orientare sportivă. Asta nu a reprezentat o piedică pentru schimbarea destinației clădirii în reședință a șefului de stat, atunci începând procesul de renovare.

Palatul Cotroceni a fost sediul Palatului Pionierilor între 1949 și 1976 Sursa: Wikipedia

Palatul Cotroceni a fost sediul Palatului Pionierilor între 1949 și 1976 Sursa: Wikipedia

Lucrãrile s-au prelungit pe o perioadã de 10 ani și au costat peste 2 miliarde de lei. Tot cam atât a durat și construcția noii clãdiri promise de Nicolae Ceaușescu șoimilor și pionierilor patriei, care au fost mutați, între timp, într-o clãdire de pe strada Sfinții Apostoliînsã costul a fost incomparabil mai mic, de cca 120 de milioane de lei. 2

Clãdirea, conceputã pe direcția liniilor hexagonului și compusã din 17 corpuri, cu rosturi de tasare între ele, datorate dificultãților geotehnice de teren cu caracteristici specifice luncii Dâmboviței a fost finalizatã în 1985, iar de la 1 septembrie copiii și-au început activitãțile în noul spațiu. Pe Ceaușescu îl așteptau cu mic, cu mare, în data de 15 septembrie, la inaugurarea oficialã, dar acesta n-a mai apãrut, lãsând copiii cu ochii-n soare. Se luase cu alte treburi, așa cã inaugurarea a fost amânată aproape un an și jumãtate.

Sursa: Ghidul Pionierului

Sursa: Ghidul Pionierului

În sfârșit, 28 iunie 1986 a fost o zi grandioasã pentru șoimi, pionieri, profesori și pãrinți deopotrivã, pentru cã toți s-au trezit cu noaptea-n cap și-au pornit cãtinel spre Bulevardul Tineretului (fost Pionierilor), sã nu care cumva sã piardã evenimentul atât de mult așteptat. De data aceasta, festivitatea chiar a avut loc.

Ceaușescu avea o slãbiciune pentru cei de la Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei, dar asta nu însemna cã acolo nu exista fricã. E drept cã beneficiau, în funcție de performanțe, de diverse tabere și expediții sub cunoscuta titulaturã Cutezãtorii, dar când se anunța vreo vizitã „de sus”, imediat se puneau în mișcare, impulsionați de veșnica teamã în fața conducãtorului suprem. De aceea, după ce Ceaușescu a sãdit un copac în fața palatului, iar copacul s-a uscat, evenimentele au cãpãtat ceva din umorul filmelor americane mute.

Înaintea urmãtoarei vizite oficiale a fost sãdit pe-ascuns un alt copac, pentru cã nimeni nu-i putea mãrturisi lui Ceaușescu tristul adevãr: copacul plantat de el se uscase. Colac peste pupãzã, nici cel de-al doilea copac n-a avut prea mult de trãit, urmându-i, tot fãrã știrea conducerii, un al treilea, și tot așa. 4

1- www.radioamator.ro

2- „Arhitect in Epoca de Aur”, de Gheorghe Leahu

3- Revista „Arhitectura”, nr. 2, 1987

4- www.jurnalul.ro

Sursa foto principala: www.comunismulinromania.ro

 

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. Tavi
  2. Ovidiu
  3. Vişan Corneliu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *