Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

vineri

30

iunie 2017

0

COMENTARII

Parcul Tineretului trebuia să se numească Bucur-Parc și să aibă două mameloane de pământ

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povesti din vechiul Bucuresti

sursa: București, monografie, Ed. Sport-Turism, 1985
Transmite povestea mai departe...

În sfârșit, iată că povestea Parcului Tineretului începe să se închege, datorită celor de la Bucureștii vechi și noi, care au descoperit două articole senzaționale de pe vremea când se făceau planuri mari de tot pentru Dealul Piscului și Valea Plângerii.

Aviocar, Zeppelin și Safari-Trik-Ride în Bucur-Parc

 

În ziarul Scânteia din 29 mai 1974 se scria cu mult avânt despre cum pe o suprafață de 58 de hectare de pe Dealul Piscului urma să fie construit cel mai mare parc de distracții din București, care -surprinzător- avea să fie denumit Bucur-Parc. În articol este citat ca autor și șef al proiectului arhitectul Gheorghe Neagu (deși proiectantul parcului a fost până la urmă arhitectul Valentin Donose), care enumera minunățiile viitoarei zone de agrement:

  • „parcul se va situa pe două platouri, unul pe cornișă, care va fi dominat de o roată panoramică, și celălalt la poalele ei”
  • „în jur vor fi amplasate un ciclodrom Montagne-Russe, o pistă de Baby-cart, pavilioane de tir și de jocuri electronice”
  • la cele de mai sus se adăugau și alte „utilaje de distracție: un aviocar pentru adulți, un manej acvatic pentru copii, constând dintr-un bazin pe care plutesc rotindu-se în jurul unui far ambarcațiuni diverse, Zeppelinul- compus din șase nacele care culisează rotindu-se pe un ax vertical, Montagne-Russe acvatic, carusele, etc”
  • „cei mici vor putea face o călătorie în junglă cu ajutorul unui Safari-Trik-Ride- o pistă cu mașinuțe, care se vor plimba pe un traseu în care nu vor lipsi animalele junglei din cauciuc și, evident, peisajul adecvat”
  • „copiii vor avea la dispoziție și un bazin cu vaporașe”
  • „vor mai fi amenajate ringuri de dans în aer liber, un teatru și un cinematograf de vară”

Cât despre partea de la poalele cornișei, aceasta avea să devină Orășelul Copiilor, un parc chiar mai mare decât cel de sus, în care cei mici se puteau juca în „Castelul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzenei” sau în „Țara Haiducilor, o mare arenă în aer liber” destinată spectacolelor cu specific haiducesc. În plus, Pavilionul „România pitorească” ar fi fost realizat în forma microrelief a țării, în care păpuși comandate electronic urmau să prezinte dansuri și obiceiuri românești.

Și asta nu era tot. Pe listă se mai găsea un „pavilion al solidarității și prieteniei celor mici, intitulat Lumea Copiilor” (avem azi Parcul Lumea Copiilor), un ștrand (Ștrandul Copiilor-Văcărești) și o linie de teleferic situată la 15 metri înălțime.

Mameloanele din Parcul Tineretului

 

Cu câțiva ani înainte, în România Liberă (28 iulie) fuseseră relatate măsurile luate pentru transformarea Văii Plângerii, o mlaștină acoperită cu felurite mizerii, prin care în anii interbelici mișunau nevoiașii mahalalelor căutând tot felul de gunoaie pe care să le poată vinde sau folosi.

„Pentru amenajarea acestor terenuri a fost nevoie de o muncă grea, desfășurată pe o lungă perioadă de timp. Trebuiau stârpite bălăriile, drenată balta, secate mocirlele. De jur împrejurul gropii au fost taluzate malurile dealurilor Cocioc și Piscului, al celui ce dă spre cimitirul Belu. Taluzarea s-a făcut cu brazde de iarbă.

Axul parcului, și partea lui atractivă, îl va constitui lacul existent în suprafață de 13,5 ha. Două drăgi așezate la capetele acestui lac în formă de S scot apa și mâlul, ducându-le într-o zonă unde mâlul se va depune. Apa revine în lac pe altă cale. Peste acest mâl, după ce se va usca, se va așeza un strat gros de pământ, mărindu-se astfel suprafața terenului. Între buclele lacului vor fi două mameloane de pământ. Pe cel natural va fi amenajată o zonă cu jocuri pentru copii. Un mamelon artificial, înalt de 16 metri, va fi acoperit cu o vegetație ieșită din comun-pe partea de răsărit a dealului artificial va fi vegetația ecuatorială și tropicală, iar pe cealaltă, vegetație alpină. Vegetația va constitui în afară de un mijloc de înfrumusețare și unul de studiu pentru tineretul căruia îi este rezervat parcul. 

Pe una din coastele dealului Piscului, în prelungirea aleii ce vine dinspre liceul Gheorghe Șincai, dincolo de lac, va fi amenajată o cascadă cu pietre colorate și cu jocuri de lumini.

Lacul va avea trei insule în mărime de 1500-2000 metri pătrați. Două dintre ele vor fi legate de țărm prin poduri. Vor fi aduse aici vaporașe, iar la capătul dinspre magistrala Nord-Sud va fi amenajat un teatru în aer liber, cu o capacitate de circa 5000 de locuri. Scena va fi montată pe apă.

Pe una din coaste, la cota cea mai înaltă a Bucureștiului (86 m) se va înălța un turn de pe terasa căruia se va putea vedea și parcul și orașul.”

parcul tineretului dealul piscului

Vizita lui Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., pe şantierul tineretului din Dealul Piscului – Bucureşti.(22 martie 1974). Sursa:Fototeca online a comunismului românesc, cota 60/1974

Alte articole despre Valea Plângerii înainte să fie transformată în Parcul Tineretului puteți citi aici:

Poveștile din Valea Plângerii

Interviu interbelic cu Moș Calverde din Valea Plângerii

Nunta de pe Valea Plângerii

Să vezi și să nu crezi: în cartierul Berceni a existat o stațiune de schi

Mica poveste a micului oraș din Berceni: Orășelul Copiilor

Sursa foto principală: București, monografie, Ed. Sport-Turism, 1985

Transmite povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *