Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

uzinele Lemaitre Archive

marți

14

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Uzinele Lemaître în proza lui Mircea Eliade

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Eliade si Lemaitre

Întâlnirea cu un reper urban familiar în paginile unei cărți e urmată -cel puțin în cazul meu- de un suspin de surpriză, de un oftat de plăcere și de un ghes neobosit de a citi repede, repede mai departe, ca să văd „ce mai zice despre”. Așa s-a întâmplat când am dat peste o scenă de bâlci care se petrecea la Mandravela, descrisă expresiv în romanul lui Eugen Barbu, „Groapa”, neuitând nici tiribombele, nici dulapurile, roata sau „carditorul cu alba-neagra”. Este un fel de plăcere atunci când regăsirea se petrece într-un volum de istorie a Bucureștiului sau într-o publicație a […]

luni

24

octombrie 2016

1

COMENTARII

Inainte de a se repara locomotive, la Lemaitre se spalau lenjeriile spitalelor din capitala

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din vremuri vechi

In vara anului 1863, francezul Leon Lemaitre incheia cu „administratia rasbelului” un contract pentru „intretinerea, reinnoirea, reparatia si spalatul lingeriei spitalului militar”, precum si a tuturor spitalelor civile din capitala. Si ce-are a face concesiunea spalatului rufelor obtinuta de mai sus numitul Leon Lemaitre, cu reparatiile locomotivelor si realizarea proiectilelor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, la uzinele lui Louis Lemaitre, mai sus de Abator, de partea cealalta a Dambovitei? Simplu, sunt afacerile aceluiasi antreprenor francez (sau ale aceleiasi familii de antreprenori Lemaitre). Almanahul Argus din 1923 dedica un articol amplu Uzinelor Lemaitre, din care aflam, in primul rand, ca […]

joi

2

iunie 2016

2

COMENTARII

Barbucica si apele minerale de la Vacaresti

Scris de , in categoriaPovești din Văcărești, Povești din vremuri vechi

Barbucica era un batranel simpatic, dar obosit, tare obosit de povara anilor. In tinerete, adica pe la 1800, fusese barbat bine, inalt si bine legat, cu o mandrete de barba pe care-o purta tantos prin sat, mai ca mureau codanele de dragul lui si flacaii de invidie. Insa la aproape 80 de ani cat numara Barbucica in vremea despre care povestim, mare minune daca-l mai intreba cate un binevoitor de sanatate. Batranul nu mai avea casa demult, asa ca se aciuase la Titi Bursuc, un cioban de pe langa Giurgiu, care se “bucurestenise” de cativa ani si locuia pe langa […]