Uzina Electrică Filaret cea secretă
Scris de Marilena, in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din Filaret, Povești din vremuri vechi
Mi-am intrebat cativa prieteni bucuresteni daca au auzit vreodata de Uzina Electrica Filaret, iar raspunsurile, unele sarcastice, altele concise, au gravitat in jurul unui NU intunecat. Parca intrebam despre vreo casa conspirativa. Mi se pare fascinant si trist ca azi toti stim despre Pokemoni (ei au parte de un DA deslusit din partea tuturor grupelor de varsta) dar despre uzina asta furios de frumoasa, reprezentativa pentru un stil acum in voga pentru amenajarile interioare -stilul industrial, stiu prea putini „initiati”, poate numai arhitectii si studentii la arhitectura, exploratorii urbani, grafferii, taximetristii, istoricii, angajatii Electrica S.A., in patrimoniul careia se afla, si bucurestenii cu „experienta”.
E drept, cladirea imbracata in caramida rosie e partial ascunsa de frunzisul copacilor, iar strada General Candiano Popesco nu este o artera prea aglomerata.
Uzina Electrica Filaret, pusa in functiune in 1908 si dezafectata in anii ’70, este clasata ca monument istoric, insa utilizata ca garaj pentru masinile de interventie. Inca se mai poate vizita, in cadrul unor tururi ghidate de arhitecti, insa o expertiza din 1997 sublinia necesitatea consolidarii constructiei.
Nu prea stie lumea despre ea pentru ca, din punctul meu de vedere, nu este suficient ca o cladire veche si cu o semnificatie anume sa fie clasata pe o lista ca monument istoric, asteptand apoi vizitatori, mustrandu-i pe cei care alearga dupa Pokemoni in loc sa ia aminte la valorile orasului. Biata cladire trebuie ingrijita, consolidata, protejata si, foarte important, promovata si valorificata de Ministerul Culturii, in parteneriat cu Primaria Sectorului 4, in cazul nostru, si cu diverse fundatii si organizatii culturale.
Nici eu nu stiam de Uzina Electrica Filaret, pana acum cateva luni, cand s-a nimerit sa ma plimb pe stradutele din jurul Parcului Carol. Am vazut-o si am iubit-o din prima, o cladire eleganta, cu alura romantica, dichisita cu copacei indrazneti care ies de sub fruntea acoperisului si decorata cu elemente metalice gratioase. M-am oprit sa-i fotografiez latura dinspre strada Frigului, insa o gasca de catei nervosi mi-a zadarnicit intentia, noroc ca isi aveau sediul la intrarea respectiva si m-au lasat sa fac poze nitel mai incolo.
Si acum le pun aici, in articolul asta, poate reusesc ele sa aprinda o luminita mica peste acel NU de la inceput. Cu cat mai multe luminite vom aprinde, cu atat mai bine o vom vedea. Ii suntem datori s-o vedem, pentru ca Uzina Electrica de la Filaret a fost cea care a dat lumina Bucurestiului acum un secol.
Am trecut de nenumarate ori pe langa cladirea asta dar habar nu am avut ca acolo se afla Uzina electrica de la Filaret.
Deci nu sunt singura persoana care nu a mai auzit pana acum sau cel putin nu stia unde se afla aceasta uzina electrica de la Filaret!
Cred că la un moment dat, clădirea a făcut parte din Intreprinderea ,,Steaua Roşie” care producea compresoare şi motoare electrice.
Niciodată, man ! Steaua roșie era-n vârful dealului, lângă autogară !
In 1989 am intrat la Creanga (Lic. Ind. Nr. 36 pe atunci) la profilul electrotehnica si pina in vara lui ’90 am facut practica exact in acest corp de cladire unde se reparau motoare electrice. Frumoasa cladirea pe afara, pacat ca in interior totul fusese reorganizat. Ca sa nu mai spun ca pe la inceputul verii asteia se filma ceva in interior. Sper ca asta nu a ajutat si mai mult la degradarea cladirii. Felicitari pentru blog si pentru ca aduci in atentie istorii uitate ale orasului
Multumesc si te mai astept pe blog 🙂
uzina electrica face parte dintr-un sir de clădiri care evoca Bucurestiul indutrial si care se află în zona Filaret. Intreaga zonă arata jalnic si nu imi explic de ce. Vor sa parem o republica bananiera? Bucurestiul are un trecut industrail care se degradeaza zi de zi.
Uzina electrica Filaret, o veche centrala electrica cu motoare Diesel,nu cu turbine, a trecut prin 1974-1975,la Uzina Energoreparatii Bucuresti.
Energoreparatii era tot o uzina din domeniul energetic, infiintata in 1952, care se ocupa cu repartia si furnizarea de piese de schimb pt sectorul energetic.
In aceasta cladire, a functionat pana in 1995, sectia de reparatii Generatoare electrice si motoare electrice.
Ca elev la Liceul Energetic nr 4, am facut practica la Energoreparatii si…da, am fost dusi sa facem curatenie in momentul cand Filaretul a fost preluat.
Vizitasem ,vazusem de mai multe ori uzina inainte, pe vremea can inca functiona.
Avea niste motoare imense, imi aduc aminte ca intr-un cilindru de motor, cand venea la reparatie, incapeam in el. Pe vremea aceea aveam marimea 48 la haine, deci cam subtirel.
Langa sala de masini,in paralele cu ea, erau mici ateliere de intretinere. Mi-a placut mult faianta de pe peretii dinspre atelier, care era mai groasa decat cea obisnuita si rezista inca din 1908. Ce m-a amuzat f mult, la o vizita in apropierea Craciunului, pe vremea aceea nu se tinea cont de el, este ca oamenii de acolo aveau niste gratare metalice pe care puneau carnea si apoi punea gratarele pe tevile de esapare, sa se friga. Era un miros demential.
Tot acolo am intalnit un muncitor batranel, in jur de 65 ani, care am inteles ca lucra acolo de prin 1927.
Cu toate ca era strungar, prelucrator, el stapanea toate motoarele, le stia, cum spunea, pe dinafara. Toti il respectau.
Am inteles ca insistat f mult pe langa muzeul tehnic sa ia de acolo cel mai mare motor, nu stiu precis daca nu un Sulzer de 7000 de cai, da muzeul a luat unul mult mai mic. Intelesesem de la el ca cele mari fusesera fabricate roar cateva in toata lumea. Ce va mai pot spune, este ca uzina a mai avut in dotare si o turbina pe gaze, care a fost dezafectata pt ca facea mult zgomot. La acea vreme turbinele pe gaze erau mai zgomotoase.
Apropo de zgomote, seara cand se facea liniste, la bulevardul Marasesti se auzeau inbufnat zgomotul motoarelor de la Filaret si nu deranjau, era o plcere sa asculti. Faceam practica dupaamiaza si seara la ora 6 cand era pauza, suna sirena si se facea liniste. Atunci se auzeau motoarele. Daca o sa gasesc vechile caiete in care mi-am notat totul, poate o sa va dau si niste date despre motoarele de acolo. Am lucrat la Energoreparatii pana in 1992, ca inginer, iar domeniul energetic, chiar daca nu era specialitatea mea, mi-a placut f f mult.
Si eu am lucrat la Energo in bul Marasesti la sectia Palete pana in 90
Era de asteptat ca vechi angajati de la Energoreparatii sa vina cu completari. Bravo nea Florica, sa traiesti. Pentru alimentarea motoarelor se foloseau niste rezervoare mari care erau amplasate cam in zona cladirii Enel din bulevardul Marasesti. Au trebuit dinamitate pentru a fi demolate. Initial au fost folosite pentru reteaua de iluminat a orasului – cu gaz.
Revenind la fosta centrala sau sectia de moroare: intr-o latura a cladirii erau niste usi imense care dadeau intr-un tunel. Prin 1994 sau 95, fiind angajat la Energoreparatii, am vazut acel tunel care era inundat. Nimeni din sectie nu stia unde duce… (Cred ca zona are mai multe secrete). Regret ca nu se face nimic pentru acea cladire.
Gaseste-ma pe Facebook
Povești recente
Comentarii recente
Utilizam module cookie pentru a va oferi cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Pentru a afla mai multe despre modulele cookie pe care le folosim sau cum sa le dezactivati accesati butonul SETARI
Confidențialitate
Bercenidepoveste.ro utilizeaza cookie-uri pentru a va oferi o experienta de utilizare cat mai buna. Informatiile cookie sunt stocate in browserul dumneavoastra si au functii precum recunoasterea dumneavoastra atunci cand va intoarceti pe site-ul nostru si ne ajuta sa intelegem care sunt sectiunile din website pe care le considerati cele mai interesante si mai utile.
Puteti ajusta toate setarile cookie-urilor folosind optiunile din stanga acestui mesaj.
Aflati mai multe despre Politica noastra de confidentialitate si Politica privind fisierele de tip cookie.