Pentru toti cei dezamãgiți cã nici pânã-n ziua de azi nu s-a inventat mașina timpului, fruntea sus! Dacã visați la un voiaj de câteva ore în Bucureștiul frumos si prosper al anilor dintre marile rãzboaie, vã puteți încrede în volumul de eseuri al Ioanei Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”. Veți avea parte de o cãlãtorie într-o lume familiarã… și nu prea, veți întâlni scriitori cunoscuți, ba chiar pe Arghezi îl veți vizita acasã, la Mãrțisor, veți privi cu uimire clãdirile strãlucitor de albe, vã veți bucura inocent de minunile noii tehnologii, alãturi de localnicii fascinați, copleșiți de strania senzație cã „Bucureștiul interbelic e o strãinãtate de culori, de arome, de zgomote și ritmuri, de oameni și firme”.

Apãrut în anul 2012 la Editura Humanitas, volumul de eseuri al Ioanei Pârvulescu ia o bucãțica din istoria Bucureștiului, o însiropeazã cu amãnunte din viețile personalitãților vremii, o pudreazã cu aspecte cotidiene si o serveste elegant, ca la Capșa. Gustul? Excelent, bineînțeles. Nici vorbã de relatãri istorice aride sau detalii plictisitoare, gata sã îndepãrteze cititorul îndrãgostit de Bucureștiul viu, zgomotos, dezordonat și seducator, desi cartea începe cu „chestiuni politicale”. De continuat, continuã însã cu chestiuni de amor, si aici aflãm despre scandalul uriaș care a însoțit publicarea romanului lui D.H. Lawrence, „Amantul doamnei Chatterley”, când un lucrãtor de poliție a primit chiar ordin sã confiște exemplarele romanului de pe rafturile librãriilor. Dar bucureștenii au citit cartea si nu s-au mai sfiit sã-si dea amorul pe fațã. Prin oras au început sã mișune „procuriștii lui Cupidon”, curieri cu șapcã rosie care duceau și aduceau scrisorile de dragoste, iar doamnele au învãțat de la parizience cum sã-si comunice sentimentele… cu ajutorul țigaretei. Dupã literaturã si amor, urmeazã filmele, muzica și sporturile preferate de bucureșteni.

Dem Dobrescu, cunoscut ca primarul-târnãcop, cel care a propus încã de-atunci transformarea Vãii Plângerii în parc, are un loc special în cartea Ioanei Parvulescu. La fel si Tudor Arghezi, cãruia Mihail Sebastian i-a fãcut o vizitã la casa de la Mãrțișor in 1935.

Din Calea Victoriei pânã-n mahalaua Vitanului, din cafenelele sofisticate pânã-n tramvaiele burdușite, de la cântecele lui Jean Moscopol pânã la strigãtele vânzãtorilor ambulanti, cartea „Întoarcere în Bucurestiul interbelic” înfãțișeazã ambii obraji ai orașului acesta complicat: Micul Paris cel șic si urbea balcanicã, dezorganizatã si sufocantã.

„Oamenii au trãit aici și idealul, și prostia însângeratã, au simțit și rafinamentul extrem, și opacitatea grosolanã, au avut generosi și ticãlosi, echilibrați și fanatici, lucizi și fantasti, buni și rãi, bine și rãu. Nu semãnau cu alții și nimeni nu-i obliga sa gândeascã la fel și sã spunã acelasi lucru. Minunat este cã lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normalã, o lume a tuturor posibilitãților si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucureștiul interbelic este locul unde s-a întâmplat totul.”

Foto sus: Strada Carol, 1928; Albumul lui Nicolae Ionescu, „Bucurestiul de altadata”

Bucurestiul interbelic Ioana Parvulescu primarul Dem Dobrescu primarul tarnacop Tudor Arghezi la Martisor Valea Plangerii