Ca și cum nu le era de-ajuns celor din fosta mahala Cărămidarii de Jos, mândri că însăși marea artistă Maria Tănase se trăgea de pe meleagurile dumnealor, iată că și pictorul Nicolae Grigorescu are niscaiva legături cu faimoasa Livadă cu Duzi, (o livadă aievea și nu doar o stradă, așa cum știm azi) sădită și crescută pe pământul prielnic de lângă apa Dâmboviței din porunca lui Grigore Ghica vodă, la 1672.

Iată ce scrie preotul Mihai Tătărâm în cartea sa „La margine de București”:

„Anton Chladek, pictor ceh, stabilit în București, ia cu arendă, în 1848, o curte cu duzi, care în fundul ei se învecina cu casa de pe strada Cărămidarilor de Jos cu numărul 12, în care locuia Ruxandra Grigorescu cu fiii ei.

În vârstă de 10 ani, Nicu și fratele mai mare Ghiță sunt angajați de mama lor, văduvă, la acest pictor întreprinzător, care-i va folosi mai puțin la învățarea meseriei de pictor și mai cu osebire la recoltatul frunzelor de dud pentru hrana viermilor de mătase ai crescătoriei ce-o înființase.”

Într-adevăr, în secolul XIX mahalaua avea sã mai fie renumitã şi pentru cele peste şaizeci de instalații de prelucrat gogoşile de mãtase, iar la una din ele a lucrat și unul din fondatorii picturii române moderne. Familia sa s-a mutat la București, la sora mamei, în urma morții tatălui său. Pentru că nu se ajungeau cu banii, Grigorescu a învățat să scrie și să citească acasă.

Mai departe, autorul redă cuvintele strănepotului pictorului Grigorescu, Chiriță Mihăilescu:

„Livedea cu Duzi era o adevărată pădure de duzi. Pleca din marginea de sud a cimitirului Cărămidarilor, până la băltețul de sub dealul Măicăneștilor și, din șoseaua Piscului, traversa Calea Văcăreștilor, până la lunca Dâmboviței. Din vremea lui Grigore Ghica vodă și până azi și-a păstrat neschimbat numele.”

Harta de mai sus, în care este reprezentată „Grădina ku duzu” provine din planul lui Borroczyn, 1852.

Livada cu Duzi mahalaua Caramidarii de Jos Nicolae Grigorescu pictorul Grigorescu Cărămidarii de Jos strada Livada cu Duzi