Ciupituri din istorie – lucruri mai puțin știute despre sudul Capitalei
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartierul Văcărești, Povești din Filaret, Povești din jurul Berceniului, Povești din vremuri vechi
De curând m-am apucat să citesc o carte foarte interesantă, ”Negustori, negustorași si negustoreli în vechiul BUCUREȘTI”, scrisa de Lelia Zamani și apărută la editura Vremea, în 2009. Am selectat și pentru voi câteva fragmente interesante care au legătură cu sudul orașului, inclusiv cu vecinii noștri de cartier.
Drumul Olteniței a fost unul dintre cele mai vechi drumuri din Bucuresti, care mai târziu a primit numele de Calea Văcăresti. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a devenit unul dintre locurile predilecte de așezare a evreilor galițieni.
(Foto Caleido.ro)
Aflat în zona ce purta denumirea de Culoarea Albastru, Drumul Beilicului sau Podul Beilicului s-a transformat la 1878 în Calea Șerban-Vodă. După cum s-a spus, populația așezată acolo era destul de rară. (…) Nu chiar pe Calea Șerban Vodă, dar în apropierea acestei artere, pe „ulite mici și întortocheate”, unde „abia de se zăreau ici și colo câteva căscioare mai arătoase” din mijlocul unor grădini întinse, locuiau câteva familii de greci, turci și armeni.
(Sursa foto: „Bucurestii vechi, sursa istorica si urbanistica”, schita dupa planul lui Boroczyn din 1852)
În 1869 a luat ființă prima cale ferata din România pe traseul București – Giurgiu, iar prima gară inaugurată a fost cea de la Filaret.
În 1871, felinarele străzilor se aprindeau cu ajutorul gazului aerian produs de Uzina de gaz de la Filaret.
Strada Abagiilor. Numele vine din turcescul aba, însemnând o țesătură groasă de lână, de obicei de culoare albă, mai rar roșie sau neagră, folosită mai ales pentru confecționarea hainelor țărănești. Din aba neagră se făceau dulame pentru preoți. Persoanele care fabricau ori vindeau acest postav purtau numele de abagii. Abagiii se deosebeau de croitori prin faptul ca cei dintâi lucrau numai stofe de calitate superioara. Astăzi, hărțile indică nu o stradă, ci Intrarea Abagiilor (Intrarea fiind Fundătura de odinioară), care răspunde în Strada Anghel Nuțu, în apropiere de Șoseaua Giurgiului.
Numele Strazii Cărămidari se trage de la cei care făceau caramizi. Mahalaua Cărămidarilor este pomenită la 1558, acolo făcându-se caramizi pentru casele din târg, în timpul lui Radu-Vodă Leon. Ionnescu Gion amintește că pe acea uliță era și o grădina frumoasă, proprietate a lui Nicolae vel vistierul Brâncoveanu, cunoscută în vremea aceea de către bucureșteni. Existența cu numele de Strada Cărămidari în 1900, astăzi ea poartă denumirea de Strada Cărămidarii de Jos.
(Sursa foto: „Mahalaua Cărămidarii de Jos”, de Oliver Velescu, „București. Materiale de istorie și muzeografie XVIII”)
Sursa: ”Negustori, negustorasi si negustoreli în vechiul BUCUREȘTI” (Lelia Zamani, editura Vremea, București 2009)
