Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

joi

17

noiembrie 2016

0

COMENTARII

O micã odisee a gunoiului bucureștean

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

De câteva zile încoace, mergând, ca de obicei, pe șoseaua Olteniței, spre stația de metrou Piața Sudului, m-a tulburat un sentiment neplãcut pe care n-am reușit sã-l identific pânã astãzi. Cauzele acestuia nu sunt câtuși de puțin oculte, nu mã simțeam urmãritã sau amenințatã, nu, nici vorbã. Nu mã neliniștea decât mizeria care pãrea sã fi cotropit trotuarul, în ciuda eforturilor lucrãtorilor de la salubritate, pe care-i vãd mãturând în fiecare dimineațã. Presupun cã eforturile lor sunt oarecum sisifice, atâta vreme cât coșurile de gunoi, dupã ce cã nu sunt niciodatã suficiente, nici nu sunt înlocuite dupã ce se deterioreazã, […]

miercuri

16

noiembrie 2016

6

COMENTARII

Curiozitãțile Crematoriului „Cenușa” din Parcul Tineretului

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni, Povești din cartierul Tineretului, Povești din vremuri vechi

Suit pe coama dealului care domina fosta Vale a Plângerii, pe locurile unde cândva se veseleau bucureștenii în viile grãdinii Oracici (cunoscutã si ca Trocadero), Crematoriul „Cenușa” trezește și astãzi fiori trecãtorilor, chiar dacã este nefuncțional. O construcție magnificã, ascunsã în spatele unei perdele de copaci, Crematoriul a fost realizat, ca o premierã europeanã, într-un stil eclectic, cu elemente de inspirație bizantină, siriană și egipteană, dupã un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Lucrarea a început în 1925, iar în 1927 a fost terminatã la roșu, apoi reluatã în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu. Inaugurarea a avut însã loc în […]

joi

10

noiembrie 2016

2

COMENTARII

Povestea Ateneului Cultural din mahalaua Cãrãmidarii de Jos

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

În capatul dinspre Vãcãreşti al Cãii Piscului, lângã biserica mlãdioasã „Cãrãmidarii de Jos”, se înalțã un mic palat, cu turnuleț, arcade elegante şi acoperiş din țiglã roşie. În prima parte a secolului XX, aceastã clãdire adãpostea Cãminul moral, cultural si economic al Parohiei Cãrãmidarii de Jos, inființat de preotul Gheorghe Pãunescu, unde, la o serbare şcolarã, a debutat Maria Tãnase. Ateneul cultural exista încã din decembrie 1912, datorat tot eforturilor preotului Pãunescu, dar clãdirea de astãzi a cãminului a fost construitã între anii 1927-1930, în partea de nord a bisericii. Noul Ateneu avea o Sală de spectacole cu 300 de locuri (fotolii din piele), […]

miercuri

9

noiembrie 2016

4

COMENTARII

Mircea Damian, spiritul liber al literaturii române interbelice, a scris cea mai sincerã carte despre București

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din vremuri vechi

Mircea Damian a fost un gazetar feroce, un scriitor incomod și un visãtor neînfricat. Avea niște plãceri mai ciudate, pe care contemporanii nu le priveau cu ochi buni: sã spunã adevãrul, sã demaște ipocrizia, sã critice greșelile, sã sfideze autoritatea și sã-și pastreze conștiința curatã. Sã lupte pentru biata dreptate, înfruntând demn consecințele rãzboirii permanente cu puternicii timpului, consecințe care au fost dintre cele mai grele: detenție în douã rânduri la închisoarea Vãcãrești, sãrãcie și numeroși dusmani. De aceea vi se pare, poate, cã numele Mircea Damian nu vã spune prea multe. Nu era tocmai genul de tip popular, iar […]

luni

7

noiembrie 2016

3

COMENTARII

Cum au îngropat bucureștenii Dâmbovița de vie în ’35

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

În 1934, traficul bucureștean sporise alarmant in fata pieței alimentare de engros din mijlocul orașului- binecunoscutele Hale Centrale, astfel încât un proiect mai vechi, de acoperire a Dâmboviței cu un planșeu de beton, a intrat în atenția Primãriei Capitalei. Edilii voiau sã obținã astfel suficient teren pentru circulație, planșeul urmând sã fie construit „între Podul Halelor-Podul Rahova si câte 20 de metri amonte și aval de aceste poduri, prevãzându-se și o eventualã extindere a lucrãrilor, de la Podul Serban-Vodã pânã la Podul Senatului” („Monitorul Uniunei Orașelor din România”, 10 sept. 1935). Mai exact, între Piața Națiunile Unite și capãtul din josul […]

joi

3

noiembrie 2016

6

COMENTARII

Povestea strãzii Livada cu Duzi

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

Timpul a tocit vestita stradã Livada cu Duzi, de unde se trãgea Maria Tãnase şi unde a lucrat o vreme pictorul Nicolae Grigorescu, lãsându-i doar un ciot, şi acela îngãlat cu maşini si sugrumat de blocuri. Cu greu îşi mai poate imagina cineva cã, la intersecția Cãii Vãcãreşti cu Bulevardul Tineretului, se-ntindea acum câteva secole „o adevãratã pãdure care producea mii de oca de mãtase.„1 Dar livada cu duzi sã ştiți cã fusese aievea, încã din vremea celei de-a doua domnii a lui Grigore I Ghica (1672-1673), care dãduse poruncã sã fie plantatã în mahalaua Cãrãmidarilor o grãdinã mare, numai cu […]

miercuri

2

noiembrie 2016

0

COMENTARII

„Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, o carte despre vremea tuturor posibilitãților

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din vremuri vechi

Pentru toti cei dezamãgiți cã nici pânã-n ziua de azi nu s-a inventat mașina timpului, fruntea sus! Dacã visați la un voiaj de câteva ore în Bucureștiul frumos si prosper al anilor dintre marile rãzboaie, vã puteți încrede în volumul de eseuri al Ioanei Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”. Veți avea parte de o cãlãtorie într-o lume familiarã… și nu prea, veți întâlni scriitori cunoscuți, ba chiar pe Arghezi îl veți vizita acasã, la Mãrțisor, veți privi cu uimire clãdirile strãlucitor de albe, vã veți bucura inocent de minunile noii tehnologii, alãturi de localnicii fascinați, copleșiți de strania senzație cã „Bucureștiul interbelic e o strãinãtate de culori, […]

luni

31

octombrie 2016

2

COMENTARII

Povestea Bulevardului Pieptãnari

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

Dupã obiceiul vremurilor de demult, meșteșugarii veniți la oras, în cãutarea unui vad mai mare de clienți, își rânduiau atelierele în vecinãtatea altora de-același fel, grupându-se deseori pe aceeași stradã sau în aceeași mahala. Așa a ajuns Bucureștiul sã aibã ulițe cu nume reprezentând meșteșuguri astãzi aproape uitate, precum strada Covaci (a fierarilor), strada Cãldãrari, strada Șelari, strada Blãnari, strada Șepcari sau bulevardul Pieptãnari. Meșterii pieptãnari se îndeletniceau cu înlãturarea murdãriei din lâna folositã la fabricarea postavurilor, iar pentru asta se foloseau de niște piepteni cu dinți de fier. În zonã mai existã o stradã al cãrei nume ne duce cu gândul […]

vineri

28

octombrie 2016

6

COMENTARII

Povestea strãzii Mãrțișor

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

mărțișor

În anul 1926, un mare scriitor român s-a îndrãgostit de mahalaua de pe Dealul Piscului, aflatã lângã rãspântia blestematã a Mandravelei, foarte aproape de Închisoarea Vãcãrești. Atât de tare l-au subjugat micile coline împodobite cu adevãrate „împãrãții de sãlcii, plute și grãdini în care cântã cucul, mierla, și noaptea, la lunã și la luceafãr, balta vastã e strecuratã între câmpiile de cimbru„, încât Tudor Arghezi, cãci despre dumnealui este vorba, a cumpãrat aproape douã hectare de teren unde sã-și construiascã o casã. Pentru Arghezi nu a contat cã mahalaua nu avea apã, nu avea electricitate, nu avea canalizare, nu avea nici […]

joi

27

octombrie 2016

1

COMENTARII

Dâmbovița noastrã, râul cu o mie și una de povești

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Or pãrea multe, o mie și una, dar tare mi-e cã are Dâmbovița noastrã chiar mai multe povești de spus. Chiar de-ar fi sã stãm zi și noapte pe malul ei și tot n-ar termina, cãci veche de când lumea precum e, pe mulți i-a speriat, pe unii i-a îndulcit iar pe alții i-a luat la ea sã-i ținã tovãrãșie.   Legenda Dâmboviței Frumoasa Dâmbovița locuia într-o pãdure mare, cãreia îi cunoștea toate secretele. Într-o zi, un prinț dintr-o împãrãție îndepãrtatã s-a rãtãcit prin pãdure, însã a avut noroc s-o întâlneascã pe Dâmbovița. Fata l-a ajutat sã regãseascã drumul, iar prințul s-a îndrãgostit de […]