Amintiri despre Piața Piscului
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni
Piața Piscului se afla la intrarea în Orășelul Copiilor, unde începe Calea Piscului, dar unii îi mai spuneau și Împăratul Traian, după numele străzii din cealaltă parte a Olteniței, care te scotea în fața tarabelor.
Până să fie înființată Piața Sudului, locuitorii din Apărătorii Patriei veneau până la Piscului pentru cumpărături, deși se pare că Piața Progresul (Donescu) era mai bine aprovizionată.
Pe aici treceau copiii în drum spre Cocioc, la scăldat, de aici își luau oamenii pepeni sau verze, în căruciorul de butelii.
În 1988 a fost construită stația de metrou Constantin Brâncoveanu, așa că piețișoara de lângă a trebuit să dispară. (Sau poate fusese deja demolată în anii 70, odată cu construirea Orășelului Copiilor?)
Voi ce vă amintiți despre Piața Piscului?
Sursa foto: Colecţia „Fotografii”, din patrimoniul Muzeului Municipiului București, via Expoziția „Istorii despre Apărătorii Patriei”
Piața Piscului a dispărut cu foarte multå vreme inainte de 1988, din ce imi aduc eu aminte acest lucru s-a petrecut odata cu inceperea lucrarilor pentru amenajarea parcului (și implicit a Orășelului copiilor),respectiv prn 1971-1973…Nu a existat absolut nici o legatura cu constructia statiei de metrou Brâncoveanu,care s-a petrecut mult mai tarziu,aproximativ prin 1987-1988
Am înțeles. Într-adevăr, nu am găsit nicio informație legată de demolarea pieții, și am presupus că a dispărut înaintea construirii stației de metrou.
Mulțumesc!
un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc 🙂
Pos să vă spun cu siguranță că prin 1978-80 era dispărută, căci mergeam cu Bunicul pe str Colirian, unde avusese casa, si Piața Piscului era deja amintire. Ah mai mul, îmi amintesc că eram de 3-4 ani, deci prin 1976-77, când mergeam la Orășelul Copiilor de 1 Mai, dar și în alte zile, cu ai mei, și de asemenea, Piața Piscului nu mai exista. Știu că ai mei vorbeau că acolo fusese Piața Piscului. Cel mai probabil a dispărut atunci cînd a apărut Orășelul Copiilor…
Bună ziua , încă o dată mulțumesc pt.descoperirea făcută !
Da , Colorian , Împăratul Traian , Alunisului …
Colorian era între Alunișului și Stoian militarul , parcă in capătul lui era o brutărie și mai încolo pe partea stîngă un depozit de vinuri la „nea Radu” un tip grăsuț și mărunțel in halat bleomarin cam ca nea” Bahus” vindea tescovină , prăstină , țuică bătrână și vinurile vremii.
La șosea (Olteniței) pe colțul străzii Alunișului era o farmacie , mai încolo pe stadă o sifonărie pe stînga se vindea gheață (blocuri) la metru , jumătate sau sferturi , mai în înstânga era „Metalocasnica ” ferometalul cum se spunea , apoi parcă o cismărie .
Pe Împăratul Traian era o găzărie , o pompă manuală si vindea gaz (petrol lampant pt.lămpile cu gaz de iluminat sau pr gătit ) și mai încolo mai era o farmacie .
Visavis între strada Grâului și Secerișului era o tapiserie (parcă la Sivriu )și pe Grăului era o bodegă cum sunt barurile americane și beau oameni cu …țoiul una mică iar piața era mare cu tarabe mari și mici unde vindeau grâu, porumb , tărâțe , mălai , păsări vii și legumele nelipsite care erau de la grădinarii din zonă (toată partea parcului până în Văcărești și zona Deltei erau case și oamenii aveau grădini cu legume ) etc. aprozare .
După piață era și un stadion pănă în cimitirul eroilor și după erau niște sere .
Maria Tănase s-a născut și trăit o parte din viață in zona Piscului parcă…
Respect , bună ziua .
Constantin Marinescu….Strada Anton Colorian era intre Alunisului si Stoian Militarul, dar mai era una, strada Radului. Ambele cu un capat in sos Oltenitei si cu celalalt in strada Peroni.In capat la Colorian era un centru de paine, in capat la Radului era bufetul Grausor pe coltul din stanga iar pe coltul din dreapta era alt centru de paine. Depozitul de vinuri era pe strada Radului si pe gestionar il chema „nea Sandu„ si intradevar era mic de inaltime si gras, iar nasul lui era in permanenta rosu. De la bodega de pe Graului luam fisele, capace de bere, rosioare, galbioare, butoiase, iar langa bodega era un centru de paine.Intre bodega si piata era platoul pietei unde toamna erau piramidele cu varza iar vara gramezile de pepeni. Pe tarabele mici se mai vindea toamna vin rosu de la tarani, la sticle de 250-500- 1000 ml. Dupa piata nu era un stadion ci „Baza Sportiva Constructorul„ cu mai multe terenuri neimprejmuite pentru fotbal si rugby, un teren imprejmuit cu gard de plasa si o baraca cu dusuri cu apa rece, chiar langa gardul cimitirului nemtesc….si inca un teren de fotbal inspre piata, imprejmuit cu gard, cu o tribuna si cu pista de zgura. Aici juca fotbal echipa TUG-TMB-ul de mai tarziu si pana sa se construiasca baza Metalul se tineau cursele de Dirt-Track pe pista cu zgura, asta pe la inceputul anilor 60..
Am copilărit în zona.
Piața a fost demolata când s-a pus problema construirii unui turn de televiziune, după care s-a renunțat la turn ,s-a incuput construcția sălii polivalente și odată cu ea s-a amenajat și orășelul copiilor.
A fost demolat tot cartierul de la piață pana jos la bulevardul Pionierilor ….anii 73-74.
Pe Împăratul Traian sau pe o strada paralela era o biblioteca de cartier. Veneam din Nițu Vasile și luam cărți. Atunci gaseam greu cartile pe care trebuia sa le citimin liceu. La gazaria de care se pomenește mai sus mergeam și luam perosin cu care spala mama parchetul. Am prins Piața Piscului cred ca în anii 64_70. Locuiam în Nițu Vasile lângă un complex alimentar care avea un aprozar destul de bine aprovizionat . Ma duceam la piață după mărunțișuri :mărar pătrunjel etc. Stadionul de care s a vorbit avea un teren de fotbal mare ,parca fără tribune și unul mai mic , de antrenament pe care jucam și noi copiii
Stadionul Constructorul se afla în zona de întrare, pe lângă fostele terenuri de tenis ale lui Năstase… Piața piscului, ca și Rata Alba din fata spitalului 10 pe atunci, erau piețe de cartier, unde veneau țăranii din Giurgiu, cu căruțele, cu roșii, castraveți, fasole, varza, pepeni, porumb, grâu…. ca peste tot, pe unde exista câte o pietisoara, exista și un aprozar.
Prin spatele pieței, se cobora pe străzile pline de colb, pe care locuiau familii de țigani turci, cum spuneam, se cobora spre cocioc.
Piața Piscului a dispărut între anii 1965-1970 dacă îmi aduc aminte bine. Lângă Piață spre Cimitirul Bellu, era baza sportivă Constructorul București cu terenuri de fotbal, rugbi și pista pentru dirttrak. Au dispărut odată cu construcția Orășelului Copiilor. Pe locul bazei sportive a fost construită stația de metrou Brâncoveanu în anii ’84-’85.
Gaseste-ma pe Facebook
Povești recente
Comentarii recente
Utilizam module cookie pentru a va oferi cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Pentru a afla mai multe despre modulele cookie pe care le folosim sau cum sa le dezactivati accesati butonul SETARI
Confidențialitate
Bercenidepoveste.ro utilizeaza cookie-uri pentru a va oferi o experienta de utilizare cat mai buna. Informatiile cookie sunt stocate in browserul dumneavoastra si au functii precum recunoasterea dumneavoastra atunci cand va intoarceti pe site-ul nostru si ne ajuta sa intelegem care sunt sectiunile din website pe care le considerati cele mai interesante si mai utile.
Puteti ajusta toate setarile cookie-urilor folosind optiunile din stanga acestui mesaj.
Aflati mai multe despre Politica noastra de confidentialitate si Politica privind fisierele de tip cookie.