Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

vineri

13

iulie 2018

0

COMENTARII

Mahalalele din sectorul Albastru în vremea când Bucureștiul era-mpărțit în „văpsele”…

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Prima gospodărire administrativă a Bucureștiului a fost făcută de Alexandru Vodă Ipsilanti, în 1775: atunci au zis așa, să se împartă orașul în cinci plăși (adică plase), și în fiecare din plăși să fie câte 16 mahalale. Plășile cu pricina erau : Podul Mogoșoaiei (zona Calea Victoriei), Târgul de Afară (Oborul), Broșteni, Gorgani și Târgul (Piața Unirii). Apoi, în 1828, fiecărei plăși i s-a asociat câte o culoare. Dar bătrânii nu ziceau culoare, ei ziceau boială sau văpsea, și așa o să zic și eu, că parcă spusa asta are mai mult farmec. De-acum, Bucureștiul era făcut din galben, negru, albastru, verde si […]

miercuri

11

iulie 2018

0

COMENTARII

Povestea statuii de la intrarea în Parcul Carol: doctorul Constantin Istrati

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

statuia Constantin Istrati

Ce ne arată oare domnul acela cu mustață impunătoare și barbă asemenea, cocoțat pe soclul lui aproape nou, decorat cu un basorelief din bronz? Și, de fapt cine este dumnealui și de ce șade aici, la intrarea în parcul Carol I, dinspre Fântâna Zodiac, întâmpinând vizitatorii cu un gest larg? Faceți cunoștință cu doctorul Constantin Istrati, o personalitate importantă a științei românești: a fost profesor universitar şi membru al Academiei Române, ministru în mai multe guverne şi primar al capitalei în perioada octombrie 1912 – martie 1913. De ce i-a fost ridicată o statuie în parcul Carol? Pentru că dumnealui a fost nimeni […]

luni

9

iulie 2018

0

COMENTARII

Moșul de la Văcărești care-a vrut să dea timpul înapoi

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Văcărești, Povești din vremuri vechi

moșul de la Văcărești

A fost odată ca niciodată un bătrânel simpatic, dar obosit, tare obosit de povara anilor. În tinerețe, adică pe la 1800, fusese flăcău înalt și bine legat, cu o mândrețe de barbă pe care-o purta țanțoș prin sat, de mureau codanele de dragul lui și flăcăii de invidie. Însă la aproape 80 de ani, cât număra moșneagul în vremea despre care povestim, mare minune era dacă-l mai întreba câte un binevoitor de sănătate. Bătrânul nu mai avea casă de mulți ani, așa că se aciuase la Titi Bursuc, un cioban de pe lângă Giurgiu, care se “bucureștenise” de câțiva ani […]

vineri

29

iunie 2018

13

COMENTARII

Ce s-a întâmplat cu Spitalul Clinic de Dermato-Venerologie de pe Calea Șerban Vodă

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

spitalul Scarlat Longhin

Între Colegiul Național „Gheorghe Șincai” și Parcul Carol, vizavi de Crematoriul Cenușa, puteați găsi până în 2011 Spitalul Clinic de Dermato-Venerologie „Scarlat Longhin”. Acum nu mai găsiți altceva decât o ruină. Să aflăm ce s-a întâmplat. În povestea Spitalului „Scarlat Longhin”, pe care încerc s-o încropesc mai jos, se vor găsi câteva lacune. Sunt binevenite comentariile care mă pot ajuta să completez o filă din istoria zonei Filaret-Tineretului. Începem călătoria în trecut cu anul 1922. De atunci datează un Plan și Ghid al orașului București conceput de V. Miorini, în care pe terenul din unghiul drept pe care-l face Calea […]

vineri

22

iunie 2018

1

COMENTARII

Palatul Suter de la Filaret: reședință de arhitect acum un secol, garnizoană KGB în comunism, azi cel mai luxos hotel din țară

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

Palatul Suter Carol Parc Hotel

Lângă Parcul Carol se află un mic palat urban pe care poate unii dintre voi îl știți sub denumirea de Carol Parc Hotel, dar care și-a recăpătat de curând numele inițial: Palatul Suter. Puteți întâlni și varianta Șuter, însă arhitectul elvețian care l-a construit (1902-1906) se numea Gustav Adolf Suter și era un apropiat al regelui Carol I. Atenție! În povestea Palatului Suter veți întâlni niște personaje destul de surprinzătoare pentru istoria unei clădiri cocoțate pe delușorul din capătul străzii Xenofon, cea mai frumoasă stradă în trepte din București: un viconte, niște kaghebiști și pe Beyonce. Da, da, ați citit […]

miercuri

20

iunie 2018

1

COMENTARII

Scriitorul încarcerat la Penitenciarul Văcărești pentru că a criticat familia regală

Scris de , in categoriaMănăstirea Văcărești și poveștile ei, Povești din vremuri vechi

Un scriitor băgat în pușcărie pentru lezmajestate? Mai exact, pentru că a publicat o scrisoare deschisă către o alteță regală, acuzând-o că a fărâmițat testiculele unui șofer, călcându-l în picioare. Cine să fie oare acest om al cuvintelor, atât de curajos încât să se transforme intenționat în dușmanul principelui regent Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea, și să scrie pe furiș o carte despre experiența în Penitenciarul Văcărești („Celula no. 13. Șaptezecișicinci de nopți la închisoarea Văcărești”)? Ei bine, nimeni altul decât rebelul Mircea Damian, un scriitor astăzi uitat, dar un gazetar feroce, sarcastic și arțăgos în perioada interbelică, autor -printre […]

vineri

8

iunie 2018

1

COMENTARII

Cum arăta Calea Șerban Vodă în 1963 și cât de mult s-a degradat în ultimii ani

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din anii comunismului, Povești din vremuri vechi

Calea Șerban Vodă

Să ne-nțelegem, Calea Șerban Vodă are chiar și astăzi un farmec aparte, chiar dacă după ce face stânga brusc în fața Colegiului Șincai parcă se transformă într-o bătrânică puțin știrbă și cam cocârjată de necazuri. Însă felul în care arăta în urmă cu doar o jumătate de secol nu se compară cu imaginea ei actuală, asemănătoare unei zone calamitate. Istoria Căii Șerban Vodă a fost una agitată, ce-i drept. La începutul secolului XVII, era doar un drum podit cu bârne de stejar de domnitorul Țării Românești, Radu Șerban, și pe-atunci i se spunea Podul lui Șerban Vodă. În secolul următor […]

marți

5

iunie 2018

0

COMENTARII

Cum erau organizate cartierele bucureștene conform planului de sistematizare din 1919

Scris de , in categoriaHărți și planuri ale Bucureștiului, Povești din vremuri vechi

planul de sistematizare 1919

În 1919, părintele urbanismului românesc, ing. Cincinat Sfințescu, publica un „Studiu asupra planului general de sistematizare al Capitalei, urmat de un anteproect de lege asupra stabilirei, construirei, desvoltărei și sistematizărei comunelor”.  În această lucrare erau tratate pe larg două chestiuni: delimitarea orașului și specializarea cartierelor. Delimitarea orașului era mai problematică tocmai în zona de sud, „în dreptul aglomerației Pieptănari și comuna suburbană Șerban Vodă”. Casele se înmulțiseră exagerat înspre sud, însă nu putea fi cuprinsă întreaga zonă în perimetrul urban pentru că acest lucru ar fi încărcat prea tare sarcinile Capitalei. De aceea, în 1926, „Legea pentru organizarea administrației comunale […]

luni

4

iunie 2018

0

COMENTARII

Marele scandal conjugal petrecut la „Leul și Cârnatul”, celebra grădină de la Filaret

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Leul și Cârnatul

În spatele Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti” (care găzduia pe vremuri Școala Ortodoxă de fete) se întindea prin secolul XIX o grădină mare, căreia i se spunea „La șapte nuci”. Din ea s-au tras trei grădini-restaurant de care știa tot Bucureștiul: Pariziana, Luzana, și vizavi, celebra Leul și Cârnatul. De ce Leul și Cârnatul? Simplu, pentru că atât costa un patrician (după cum botezase publicistul Nicolae T. Orășanu cârnații trași în mațe, spre deosebire de cei fără mațe, pe care i-a nășit dându-le denumirea de mititei), un leu. La Leul și Cârnatul, carevasăzică, se mânca și se bea bine […]

marți

22

mai 2018

0

COMENTARII

Ghiță Berbecul, cel mai șmecher locuitor al Bucureștiului de altădată

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Ghiță Berbecul

V-ar fi plăcut de Ghiță Berbecul. Avea botul catifelat, blana bogată și un cerceluș roșu în ureche. În plus, era un berbec exotic, venit tocmai de la Constantinopol. Blând și pofticios, Ghiță își făcuse niște obiceiuri bune. Bune pentru dumnealui, bineînțeles, dar și pentru bucureștenii care se emoționau la vederea unei perechi impunătoare de coarne. Astfel, Ghiță Berbecul își începea dimineața la cafenea, ca un adevărat domn. Acolo era servit cu capete de cornuri, bucățele de zahăr și cafea cu lapte în farfurioare. După micul dejun își începea programul de vizite. Primele pe listă erau fetele de la atelierul de croitorie […]