Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din jurul Berceniului Archive

marți

14

iunie 2016

5

COMENTARII

Cinematograful Libertății, atunci și acum

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

cinematograful Libertății prezent

Cinematograful Libertății s-a camuflat. A fost construit în anul 1914, pe strada 11 Iunie, în fața Parcului Carol, iar acum este o clădire coșcovită, părăginită, mâzgălită, veștejită, disprețuită, neglijată. Totuși, disimulează exagerat. Nimic din fațada clădirii nu amintește trecătorului că, în vremuri mai grijulii cu edificiile construite la începutul secolului XX, adăpostea un cinematograf îndrăgit. Noroc însă cu o echipă de fotografi din RDG care, în caniculara vară a anului 1956, a imortalizat în fotografia de mai jos o lume aproape neverosimilă. Îi vedem pe bucureștenii greu încercați de efectele devastatoare ale cutremurului din 1940 și de tăvălugul celui de-al doilea […]

vineri

10

iunie 2016

10

COMENTARII

Masina misterioasa de la Crematoriul Cenusa

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din cartierul Tineretului

misterul de la crematoriul Cenușa

Prin 2000 facusem sedinta foto la crematoriu, doua pustoaice rebele cocotate pe coloanele din spate, imbracate in negru, absente de la ora de fizica si adulmecand curioase aerul sinistru al cladirii. -Cand ma fac mare si mor, vreau sa fiu incinerata! i-am adus la cunostinta Laurei Balaurei, care se chinuia sa prinda in cadru si cupola maiestuosului monument. Eu incercam sa imi confectionez o uitatura crancena, ca sa fiu in ton cu infatisarea aspra a Crematoriului, ma mutam de colo-colo, ba pe trepte, ba sprijinind ganditoare zidul. Ne-am pozat pe rand si am plecat chicotind. Cand am luat pozele de la […]

marți

31

mai 2016

6

COMENTARII

Biblioteca misterioasa din Oraselul Copiilor

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Tineretului

casa Orășelul Copiilor

A-nceput de dimineata sa-mi dea tarcoale un dor de copilarie, ce n-am mai vazut de mult, dar nici nu m-am mirat prea tare. Pai, nu e maine Ziua Copilului? Ba da, cum altfel. Atunci se explica, mi-am zis si-am dat o raita prin Oraselul Copiilor. Ce ma mai murdaream pe toata fata, si pe ochi chiar, cu vata de zahar, cand eram ghindoc. In masinutele busitoare urcam mereu cu tata, iar mama striga de pe margine sa avem grija, sa nu ne mai izbim asa tare de ceilalti. Si mi-amintesc ca eram destul de curajoasa, ma dadeam in toate comediile, mereu […]

luni

9

mai 2016

3

COMENTARII

O mica plimbare pe balta Vacaresti

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din cartierul Văcărești

balta Vacaresti

De unde locuiesc eu, pot sa vad pe fereastra Parcul Natural Vacaresti. E drept ca il vad din ce in ce mai putin, adica mai fragmentat de cladirile construite in ultimii ani in jurul lui, de aceea azi m-am trimis singura intr-o plimbare de recunoastere. Ultima data cand m-am plimbat pe Văcă (asa il mai alint cateodata) era sa ma ciondanesc cu o haita de caini foarte nervosi ca le invadam teritoriul, dar le-am dat dreptate, eram o intrusa, asa ca m-am retras cu pasi mici, pana cand am iesit din zona critica. Ce sa-i faci, Parcul Natural Vacaresti nu e -deocamdata- […]

miercuri

13

aprilie 2016

9

COMENTARII

Povestea Giganților din Parcul Carol

Scris de , in categoriaPovești din Filaret

giganții din Parcul Carol

Au fost odată ca niciodată doi frați care iubeau aceeași fată. O iubeau atât de mult încât, pentru o privire sau un cuvânt de-al fecioarei, s-ar fi luptat chiar și cu cel mai rău zmeu până la ultima suflare. Dar fata nu putea fi decât a unuia dintre ei. Si, cum au hotărât cu care dintre ei va rămâne fata? Ei bine, frații n-au putut hotărî singuri, așa că a decis soarta pentru ei. Unii spun că fata s-ar fi aruncat în ape, promițându-și inima celui care o va salva, însă tinerii s-au luptat orbiți de gelozie între ei până când a fost […]

vineri

1

aprilie 2016

16

COMENTARII

Povestea Lacului Cocioc

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din cartierul Tineretului

lacul Cocioc

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, as scrie despre altceva, un rau capricios si la rastimpuri chiar turbat, care rareori tinea seama de oprelisti. Iar acest rau zvapaiat se numea Dambovita, cea careia locuitorii Bucurestilor ii adresau vorbe mieroase, pesemne ca s-o imbuneze: „Dambovita apa dulce Cin’te bea nu se mai duce„ Nu avea fire rea Dambovita, era doar prea avantata si se umfla prea repede cand veneau ploile, de nu mai avea loc in albie. Si atunci se revarsa, sarea din vadul ei, cucerea depresiuni si ineca malurile, nepasatoare la chinul bucurestenilor mai nenorocosi, care nu se mai […]