Beri baute: 1, victime amoroase: 1, complimente primite: 44

Nu-mi sta deloc in fire sa ma duc singura intr-o cafenea, ce sa mai zic intr-un bar, pai va dati seama intr-o carciuma de cartier cat de greu imi vine sa intru, zici ca fac un pas inainte si doi inapoi. Ma rog, poate asta ar explica de ce ma impiedic de prag. Totusi, mi s-a intamplat sa ma duc, aici la mine, la Big, in carciuma aia unde fusesem cu taica-meu din motive de nevoie acuta la buda.

Acum m-am dus de suparare, sa stiti, nu de placere si nici de nevoie la buda. Iesisem intr-o zi de la metrou si ma simteam tare confuza, mi se parea ca n-am nicio directie in viata. N-aveam chef sa ma duc acasa, dar parca nici spre vreun pub din centru nu-mi venea a o apuca. Aveam pur si simplu nevoie de o jumatate de ora, sa ma gandesc la ale mele, de preferat cu o halba de bere in fata, din aia aburinda, cu spuma cat doua degete de domn bine facut, nu aschilambic. Asa ca am intrat, mi-am luat berea si m-am asezat la o masa. In jurul meu erau cativa cheflii adunati in formatie, si un razboinic din asta solitar, ca mine. Solitarul se tinea bine, pentru varsta lui, avea camasa alba si curata, cu gulerul apretat. Cei trei nasturi desfacuti erau insa prea indrazneti pentru varsta lui, dar am apreciat ca lasa astfel la vedere parietalul unui craniu tatuat pe piept. Solitarul musai fusese smecheras la vremea lui, un fel de Titi Menghina de Mandravela, daca nu mai rau.

In doi timpi si trei miscari era deja indragostit si asezat la masa mea. Nici nu stiu ce-a fost mai intai, indragosteala sau asezarea, avand in vedere ca iubirea mi-a declarat-o din mers. Cert este ca mirosea incredibil de bine pentru taverna unde era clar ca-si face veacul, atat de bine incat nici n-am regretat prea mult ca n-am mai avut parte de jumatatea aia de ora in care sa ma gandesc la ale mele. Domnul Tic Nastase, asa s-a recomandat solitarul, m-a bombardat cu complimente si m-a acaparat cu povesti despre fiu-sau care canta house in Japonia, ba chiar era cel mai cunoscut houser (asa se zice?) din Japonia, mi-a mai zis despre Mina Minovici, pe care-l confunda consecvent cu Mihai Eminescu, despre cainele Zbirlic, pe care l-a dresat cu mana lui. Intr-un moment fatidic, pe cand domnul Tic isi cumpara un pet de bere din market, bestia de Zbirlic a fugit din lesa si si-a luat lumea-n cap. Domnul Tic Nastase s-a intristat deodata,  a plans o lacrima imaginara in halba goala, si mi-a zis:

-Eu stiu ca degeaba m-am indragostit de tine, Marileno. C-o sa fugi ca Zbirlic, o sa-ti iei lumea-n cap cum ma-ntorc cu spatele si ma duc sa mai iau o bere.

Si-a avut dreptate domnul Tic Nastase. Un adevarat vizionar, dom’le.

cainele Zbirlic carciuma Piata Sudului domnul Tic Nastase dragoste de Berceni Mandravela Titi Menghina